Gata! S-a terminat cu libertatea mea, cu dusul la film cand aveam eu chef, cu lenevitul pe acasa, cu hainutele mele achizitionate la reduceri, cu jumatatea mea de salariu data pe diverse porcarele. S-a dus naiba je m'en fishismul de la munca, gata cu "las-o, ma, ca merge asa". A venit vremea marilor decizii (inconstiente). Nu, nu ma marit si nu, nu sunt insarcinata. Nici macar nu sunt pescuita de vreo multinationala care sa vrea creierul meu odihnit. Insa...
Adio povesti cu RATB-ul, cu Metrorex-ul lu' peste prajit, adio povesti de pietoni. Intr-o zi de sambata, toate cele trei ceasurile rele s-au reunit intr-unul singur si a rezultat o decizie ciudatica: imi achizitionez automobil. De acum incolo o sa vorbesc despre RCA-uri, CASCO si alte alea despre care habar n-am. O sa scriu despre benzinarii, despre spalatorii auto, despre mecanici si, desi sper din tot sufletul sa nu fie cazul, despre politie. Va prezint, mai jos, conversatia cu colocatara, viitoarea proprietara de drept a creditului, implicit a obiectului creditului, in momentul prezentarii diplomate a ideii mele stralucite:
"Fuck", zice sora-mea, "ce sa facem noi cu masina?"
Zic: "hai, ma sisut, tu nu vrei sa mai scoatem si noi permisele alea de la naftalina, sa ne dam si noi cu masina, sa vedem si noi lumea dintr-o masinuta simpatica, sa nu mai facem turturi iarna in statie, asteptand RATB-ul, sa intram si noi in lumea buna si a Givenchy mirositoare, sa dam si noi ture seara intre Unirea si Victoriei, sa iesim si noi pe piata pitzipoancelor, sa se intrebe unii si altii la semafor ce-o fi tata sau cu ce mos 'om fi incurcate?"
Zice: "nu. Si in niciun caz nu vreau sa dam atatia bani pe o rabla, pe o tinichea, pe o tabla. Putem sa luam una la jumate de pret ca oricum de cand am luat permisul, acu' vreo 100 de ani, nu am mai condus serios niciuna din noi. Si in plus, ce ne trebe noua belele? Masina iti mananca bani, nervi, timp. Ce, tu vrei sa ajungem ca asta de la doi de mai are putin si face si sex cu masina lui?"
Ma gandesc: "o sa fie mai greu decat credeam". O iau la sentiment: "bai, sora-meo, pai dupa ce ca nu mai stim sa conducem, sa ne luam o rabla care sa ne lase la semafor, sa nu stim ce sa ii facem si sa ne injure toti participantii la trafic" (a se observa stilul deosebit de stiintific si literar in care discut eu cu sora-mea).
Zice: "e, cum naiba, lasa, ia-o pe asta sa te rupa piesele de schimb, sa iti vinzi un rinichi cand nu o sa iti iasa tie parcarea laterala, ca sigur nu o sa iti iasa. Ia masina ca sa mai avem un bibelou, da' in fata blocului, sa mai avem si grija locului de parcare, sa sarim la fiecare alarma care suna. Imhm, te gandisi bine, e o investitie vitala, care musai trebuie facuta acuma."
Ii zic, matura cum sunt, dupa ce am analizat la rece si suficient de indelung (vreo 10 minute), si parca si din cauza ca era ea asa reticenta: "stii ce, eu oricum o iau, tu fa creditul, ca plateste eu. Cum sa pierdem un asemenea chilipir (care ne va baga sluga la stapan pentru urmatorii cinci ani). Lasa, ca vad eu cum ma descurc. Vreau sa fiu si eu pitzi, sa ma dau smechera cu noua mea jucarie, si lasa ca mergem numai in weekend cu ea, in rest mergem tot cu metroul, ca facem mai putin timp, si asa mai si economisim."
Deznodamantul va urma .....maine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu