luni, 29 septembrie 2008

Cri, cri, cri

....toamna gri, nu credeam c-ai sa mai vii. A venit toamna. Cu bune si cu rele. A venit cu piete in care rosiile sunt o raritate, in schimb gasesti gogosari. Vecinele mele pun muraturi. Sunt singurele fiinte din lume care mai pun muraturi. Poate pentru ca ele insele sunt niste muraturi? In fine. Unde or fi vremurile in care stateam cu ai mei weekenduri intregi in bucatarie ca sa punem gogosari, castraveti, conopida si alte alea? Acu' mergem la prietena Cora, dam plasticul la casa si gata. Nu mai trebuie sa ne facem griji ca nu ne ajunge otetul sau piperul boabe, tata nu mai trebuie sa injure de cinspe mii de ori ca ne mai aduceam noi aminte ca ne mai trebuie cate ceva si el era cel sacrificat, sora-mea poate sa mearga linistita in oras ca nu o mai opreste nimeni in bucatarie, mama nu-si mai face probleme ca rasufla muraturile si se muraturesc prea rau. E mai bine acum, dar muraturile nu mai au acelasi gust. Eee, what the hell? Care e problema? Oricum nu mai mancam asa cum mancam inainte. Aceeasi poveste cu zacusca. Face Mandy zacusca, fac bulgarii zacusca, asa ca zac vinetele in piata fara sa aiba prea multi cumparatori.

Ce a mai adus toamna? Frig. Candva nu aveam nicio problema cu frigul. Acuma il simt pana in stomac. Varsta, dragii babei, varsta. Sau poate gaurile din casa or fi de vina, ca nu am avut sansa si norocul sa le astupam nici weekendul asta. Revenind la ger. Pe bune, ger. Am trecut de la papucei si sandalute direct la ghete. Unele domnisoare, prietene de metrou, au trecut direct la cizme. Nu cred ca din cauza de frig, dar orisicat. In metrou, incapem mai putini. Ca acum nu mai avem o bluzita cat palma, acum avem haine groase, trei patru pulovare. Daca mai si ploua, se ingroasa gluma. Umbrele de diferite marimi, forme, culori. De cand se inchid usile pana cobori faci cunostiinta cu cel putin cinci sase umbrele.

Lumea e trista. O fi trista sau s-or adapta pur si simplu la vremea de afara? Pe sistemul daca afara e asa trist, noi de ce am fi altfel? La munca toata lumea se trezeste dupa 12, cand se vede un pic soarele. Pana atunci o liniste de mormant. La asa vreme bacoviana, asa tacere gri. Fiecare isi baga nasul in calculator, vad iar si iar si iar pozele de asta vara din vacanta. O prietena plange ca trebuie sa puna sandalele in dulap si sa scoata cizmele, plange dupa valurile marii, plange dupa canicula si alte alea. Unii fac planuri de Revelion. Dimineata, toata lumea baga ceva fierbinte. S-au dus ice frappeurile. La bodega de unde ne hranim zilnic, la mare cautare sunt ciorbele. Zeama calda. Intr-un playlist doineste Tudor Gheorghe. Gata cu salsa. Mai e nitel si apar colindele.

Incep sa cada frunzele. Se coloreaza padurile. Toate masinile au geamurile aburite dimineata. Se creaza blocaje la tot pasul din cauza ploii mocanesti. In cartierele rezidentiale, canalizarea da pe-afara. Asa ca la ei nu miroase a vinete coapte, miroase mai rau ca la mine. Intr-o dimineata ma suna colocatara sa ma anunte cu surle si trambite ca au dat astia drumul la caldura in RATB. Ce mai aduce toamna? Must si struguri si pastrama de berbecut. Si toamna se numara bobocii. Aia saracii care normal ca nu gasesc loc in camin si trebuie sa dea jde mii de euro pe cazare in capitala cea deschizatoare de drumuri profesionale, de cariere de piatra.

Si veni toamna si drumurile nu fura terminate. Daca si toamna asta veni asa, pe nepregatite. Putea macar un sms sa ne dea inainte, daca scrisorile sunt demodate. Aveam si noi timp sa facem rocada la haine, sa bagam bluzitele si sa scoatem paltoanele de la naftalina. Ne pregateam si noi psihic, fizic. Ne acopeream si noi inima cu ceva...

Niciun comentariu: