Cand m-am intors de la Barce, primul lucru pe care l-am aflat a fost ca a murit Stefan Iordache. Dupa ce, inainte de a pleca eu, murise Ilarion Ciobanu. Tot timpul ma impresioneaza disparitiile acestor oameni, ca sunt actori, cantareti, oameni mari. Nu i-am cunoscut niciodata personal, insa am impresia ca ii cunosc dintotdeauana. Si chiar asa e. Pe Ilarion Ciobanu l-am cunoscut cand eram micuta, iar el facea parte din echipajul din "Toate panzele sus". Pe Stefan Iordache l-am iubit pentru felul in care canta. Mi-a placut si ca actor, insa mi-a placut mai tare cum canta.
Si m-am trezit ca proasta bocind, ca dupa cineva foarte apropiat sufletului meu. Boceam, gandindu-ma ca nu a apucat sa se bucure de culesul viei, de must, de casuta lui de la Gruiu. Boceam, cand ma gandeam la mesajul nevesti-sii. Boceam, gandindu-ma ca de acum incolo, pe afisele de la TNB, nu o sa mai fie trecut niciodata numele lui Stefan Iordache. Boceam, cand il auzeam pe Nelu Ploiesteanu cantand la inmormantare, cand am auzit-o pe Oana Pellea vorbind despre el, cand l-am vazut pe Mircea Diaconu lacrimand.
Ma gandesc cat de puternici sunt unii oameni. Nu vor sa starneasca mila publicului, asa ca se retrag din viata artistica sau ascund boala de ochii celorlalti. Se daruiesc atat de complet meseriei si artei, incat se sacrifica pe ei insisi, isi sacrifica familiile, sanatatea, implinirea personala. Mi-a placut ce a zis la un moment dat cineva: ardem pe scena, ne consumam ca o lumanare, insa nu conteaza decat publicul. Sunt putini cei care mai gandesc astfel, insa mai sunt. M-am simtit un pic vinovata. Ar fi trebuit sa merg mai des la teatru. In cativa ani nu voi mai avea ce sa mai vad la TNB sau la Nottara sau la Odeon, sau, mai bine zis, pe cine sa vad.
Intr-una din seri, l-am vazut la televizor pe Piersic. Ala adevaratu', nu juniorul. Si ma gandeam ca o sa il pierdem si pe el. Asa ca, am avut rabdare sa il ascult povestind aceleasi chestii, in felul lui unic. Mai apoi l-am revazut pe Radu Beligan. Beligan joaca minunat in Egoistul. Nici macar nu stiu daca stia toate replicile sau, pur si simplu, improviza. Stiu doar ca m-am incarcat de optimism si voie buna la spectacolul respectiv. Il mai avem inca pe Gheorghe Dinica. Magistral. Il avem pe Gheorghe Visu. Ce actor! Ii mai avem inca pe Stela si pe Arsinel, pe Carmen Stanescu, pe Rodica Popescu Bitanescu, pe Sebastian Papaiani. Mai sunt cativa, abia astept sa se deschida stagiunea la TNB. Sper ca de data asta sa ma tin de promisiune si sa vad toate spectacolele.
TVR-ul, din cand in cand, mai da imagini cu cei ce-au fost si nu mai sunt. Asa am invatat sa il iubesc pe Amza Pellea, desi nu l-am prins, pe Dem Radulescu, pe Toma Caragiu, pe Anda Calugareanu, pe Adrian Pintea. Sunt oameni care au lasat ceva in urma lor, sunt oameni pentru care a cazut cortina, sunt oameni mari care au plecat in ropote de aplauze si care lasa goluri ce nu se mai pot umple.
Hai la teatru cat inca mai avem pe cine vedea!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu