vineri, 12 septembrie 2008

Un prieten mai vechi

A fost o vreme cand parcurile erau cei mai buni prieteni ai mei, erau locurile in care ma regaseam, in care imi gaseam linistea, au fost locurile unde mi-am inceput iubirea. Era ceva vreme de cand nu mai intrasem intr-un parc. Nici nu as fi facut-o prea curand, insa am fost aproape nevoita sa o fac. Am intrat in IOR, ca asta e cel mai aproape. IOR-ul este o imensitate de parc. Nu este Cismigiul cu multi pensionari, nu este Herastraul cu tinerii trendy fancy mancy. IOR-ul este plin de culoare si de diversitate. Daca ar putea sa vorbeasca, ohooo, cate ar avea de povestit bancile si copacii si lacul.

Asadar, duminica dupa masa. O ultima zi de vara. Liniste pe strazi, liniste in blocuri. Intram in parc. Multi copii, cu role, cu biciclete. Multi cu parintii, multi cu prietenii. Multi tineri care descopar iubirea: isi iau inima in dinti si prind mana ei; se privesc in ochi si nu mai e nimeni si nimic in jur, decat ochii lor; cativa isi gusta parfumul buzelor. Sunt tineri...ce stiu ei ce-i asteapta. Cateva cupluri cu parul nins: ei nu-si afla acum mainile, ei fara mana celui drag nu mai pot inainta; ei nu-si mai fura saruturile, ei si le daruiesc. Si-au trait iubirea, sunt norocosi.

Putin mai in fata, un grup de tineri. Rad, glumesc, sunt galagiosi, sunt plini de viata, nu le pasa de privirile pline de repros ale celor care au venit in parc in cautarea linistii. Pe malul lacului, cativa prichindei dau de mancare la rate si asculta cumintei povestile bunicilor. Pe langa noi trec parinti cu prichindei mai micuti: unii la pas, altii pe role imping cu spor la carucior (si toata lumea pare fericita, si cel micut care vede parcul in viteza si tatal sau care impusca doi iepuri dintr-un foc: face si sport si plimba si prichindelul), altii pe bicicleta cu mostenitorii in diverse cosulete (cat curaj).

Tot mergand, ajungem in locul special amenajat pentru teatrul Masca. Azi au spectacol. Lume multa, sa mai zica acum cineva ca nu merg romanii la teatru. Sau poate au mers doar pentru ca era moca. Nici nu mai conteaza. Important e ca erau multi spectatori, atat de muti incat cu greu mai gaseai o bancuta. Inainte sa vina cei de la Masca, in foisorul de la intrare erau in fiecare duminica dupa-masa concerte si spectacole cu muzica de fanfara. Si erau spectatori de toate felurile, era minunat sa vezi stransi in acelasi loc si vibrand in acelasi ritm oameni de toate varstele, cu diverse ocupatii in viata de zi cu zi.

Pe o bancuta, doua femei. Plang, isi povestesc multe, se incurajeaza reciproc. Oare sunt prietene? Nu s-ar zice, diferenta de varsta pare sa fie destul de mare. Cred ca nu s-au mai vazut de ceva vreme, asta mi-ar spune faptul ca vorbesc mult si repede, fara a le pasa ce se intampla in jur. Pare ca au avut candva un rol important una in viata celeilalte. Dincolo de diferentele usor vizibile, par a vorbi aceeasi limba, par a avea aceleasi probleme, aceleasi sentimente, aceleasi preocupari. Din gesturi si mimica, as zice ca se sprijina una pe cealalata. Plang si rad, rad si iar plang. Imi imaginez de cate trairi trebuie sa fie vorba.

Mi-am petrecut 5 ore din viata in IOR. Din nou. Nu am crezut ca voi mai putea intra vreodata. Si am intrat. Povestile sunt aceleasi, protagonistii se schimba, insa viata curge la fel, parcul e la fel.

PS: Dupa cele 5 ore, mi-am dat seama ca totusi tot trecutul ne vindeca de trecut.

Un comentariu:

Blondutza spunea...

Nu s-a facut dimineata la Barcelona?!!!!!!!!! Daca nu as fi stiut ca in dimineata aceasta, ochii tai vor da nas in nas cu soarele Barcei, as fi dat fuga, fuga in parcul IOR-ului sa caut cel mai gros si mai zdravan copac.....!!!!! Impreuna cu Pro TV ca sa aibe exclusivitate si sa fac si eu banutzi de rochita de la Pronovias !!!!!!!!!!!!
Nici chiar eu, mare iubitoare de Bacovia, nu as fi putu fi reda mai bine " gandurile negre ce te rontzaiua" !!!!!!!!!!
E frumos femeieeeeeeeeeeeeeeeeeeee????????
Unii la munca in Romanica frumoasa, cu Protan mirositor, cu circulatie oprita , cu spume in trafic de dimineata si pe tine.........., tradatoare mica, te doare la bascheti!!!!!!
Ce ma faccccccc............Cu cine ma consult eu saptamana astaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaaa...... cine da telefoane la magazineeeeeee, cine ma programeazaaaaaaa........ Cu cineeeeeeeeeeeeeeeeeee vorbesc eu pe mess.... Of ce dezastruuu.....
Of ce chin....., ce dor......, ce jaleeeeeee..............
Sa va simtziti bine doamnelor calatoare!! Si sa stiti ca nu .....ma rontzaie ....pizma !!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Nuuuuuuuuu!!!!!!
Pupicei fetelor si salutari de la baza !!!!!!!
Si daca prin peregrinarile voastre ajungeti in vreo zona asa mai muntoasa...., sa fitzi fooooooarte atenteeeeee, sa nu va intalniti cu .............omul de la munte !!!! Cum te prinde .....!!!!!