Continuam comedia tragi-deprimanta a achizitionarii automobilului.
N-a mai zis nimic saraca. Sun omu', ii dau ok-ul. Si dupa incep sa ma gandesc: bai, frate, ce e in capul meu? Rate pe 5 ani. Daca ma dau astia afara si raman somera? Daca ma imbolnavesc si am nevoie de bani sa ma vindec? Imi promisesem ca in fiecare an merg in strainatate in concedii? Cu ce mai merg? Cum imi mai schimb eu masina de spalat si frigiderul si camera mea? Cum mai ies eu in oras cu fetele? Cum imi mai iau laptop, ca sa pot scrie pe blog din motul patului? Cum imi mai iau eu parfumuri? Cum mai repar eu scurgerea de la baie ca sa nu ii mai ploua babei de la parter in cap? Cu ce mai merg eu la dansuri din octombrie (stiu, o sa ziceti: cu masina)? Cum o mai scot eu pe sora-mea la restaurant la fiecare salariu, asa cum ii promisesem? Cu ce mai imi fac eu unghiutele si suvitele?
Dupa ce ma gandesc eu, in mintea mea cea creata, la toate acestea, ma duc peste sora-mea: "bai, sora-meo, eu sunt inconstienta, da' in capul tau ce-a fost? de ce m-ai lasat sa fac una ca asta? masina ne trebuia noua acuma? de unde luam bani de benzina? cum alimentam, ca eu nu stiu, instructorul nu mi-a aratat asta? o sa devenim ca vecinul de la doi. ce ne trebuia noua o adunatura de table care sa ne manance banii?"
Dupa o uitatura plina de intelesuri, imi zice cu maturitate: "asta e, o facusi, o facusi. Ce vrei acuma? Sa intorci omu'? Ce cuvant ai tu? Lasa naiba, ca ne-om descurca noi. Ce te mai uiti acuma in spate? Eu cred ca o sa fie frumusel: masinuta noastra micuta, argintie. O sa facem si noi parte din categoria intretinute (ca nu o sa creada nimeni ca ne dam juma' de salariu la banca), toti or sa zica normal, daca e tac-su director."
Concluzie: sora-mea e mult mai matura, mai responsabila, are un credit, face o investitie intr-o masina pe care mai greu o va conduce ea, va avea si ea ceva pe numele ei, deci s-a rezolvat cu stresu' lu' tata, care zice mereu ca nu vede nimic de pe urma angajarii noastre. Masinuta nu e chiar masinuta, e masina; nu e argintie, e albastra; nu e cat o buburuza, deci ne trebuie loc de parcare. Iarna nu o sa mai radem de cei ce isi matura masinile, vom fi cele care isi matura masina. Nu o sa ne mai uitam stramb la femeile care isi striga masinile "pisi, mitzi, zuzu, mumu", o sa ne-o botezam si noi pe-a noastra cu un nume, probabil la fel de inteligent si de lung. O sa verificam si noi rotile fara sa stim de ce, atunci cand plecam la drum lung si facem cate un popas (nu cred ca vom face drumuri prea lungi, asa ca pe asta o rezolvaram). Nu o sa fim intretinute, o sa renuntam la sandalute, pantofiori, hainute. O sa fim si noi pitzi, o sa ne injure si pe noi misoginii la semafor, urandu-ne din suflet "la craaatita". Si toate astea pentru ca toti cainii din fata blocului sa aiba roti la dispozitie, pentru a-si face diverse nevoi. Cine m-o fi puuuuus?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu