Wizz-ul. Nu aveam asteptari mari, asa ca acestea nu mi-au fost nici inselate, nici depasite. Wizz-ul e wizz. E ieftin sau mai bine zis e mai ieftin. E plin de romani. De romani capsunari. In avion am trait aceeasi senzatie pe care o traiam acum ceva timp in 335. Zugravi, agricultori, capsunari, mai mult sau mai putin spalati. Toti au aceeasi destinatie: Spania. In fine, dupa ce ne-am luptat pentru locuri ca la ei asa e, ne-am asezat, am spus Tatal nostru de zece cinspe' ori, am inchis ochii (am vazut toata viata proiectandu-se prin fata ochilor) si am decolat. Nu mi s-a parut nimic spectaculos, doar ca nenea pilotu' a uitat sa ia piciorul de pe ambreiaj, drept urmare a turat motoru' cam tare.
Ceasu' rau ne-a adus in spatele nostru doua puradele la varsta clasei intai, care ne-au omorat cu un vaporas care nu stiu cum se balanganea pe niste valuri minunat de albastre. Dupa balanganeala, cucuietelor li se facu foame, iar bunica scaose dintr-o sacosa de rafie (jur ca e adevarat, desi pare greu de crezut) doua copane de pui prajite probabil cu o seara inainte ca doar nu era sa plece cu nepoatele fara provizii. Dupa masa nu, nu a venit somnu', a venit fataiala pe scaun ca sa ne nenoroceasca noua spatele. Problema nu erau fetitele, problema era ma-sa mare care nu a schitat niciun gest de control sau de potolire a demonicelor creaturi (ok, ma voi gandi de doua ori inainte sa procreez).
Tot la capitolul colegi calatori, am beneficiat de compania a doi nou-nascuti. Pe bune noi. Nu aveam mai mult de cinci-sase luni. Nu mai trebuie spus ce concert de oracaituri ne-a acompaniat pe intregul drum. Ma gandeam cu ce-or fi gresit copilasii aia ca sa aiba parte de asemenea cretini de parinti. Si la intoarcere am avut parte de companie minora. Basca mama-sa unei copilite de vreun an (copilita, nu mama-sa) facea misto-uri subtile gen "mami, tu plangi ca ne intoarcem in Romania?" Nu, cretino, plange pentru ca ii e somn si in loc de avion ar fi trebuit sa se afle intr-un patuc calduc cu laptic fierbinte nu cu o imitatie de lapte dintr-o cutie de carton.
Stewardesele pe langa situatie, singura lor grija fiind sa vanda cat mai multe produse. La intoarcere am avut o echipa de stewarzi. Nicio diferenta in modul lor de a se purta. In momentul in care ni se explica treaba cu vesta de salvare, pe minunata stewardesa o pufneste rasul. Probabil o gadila cineva. Anyway, lipsa de maturitate si de profesionalism. Ma gandeam in clipele alea sa ne fereasca Dumnezeu de vreo chestie naspa, in care echipa de stewardese sa trebuiasca sa intervina. Oare in afara de inalte si subtiri, or mai fi si alte criterii de selectie? Oare fetele acestea, sau ma rog baietii, n-ar trebui sa fie oarecum fini psihologi si oare treba lor se rezuma strict la vanzarea de produse? Asta ar trebui oare ei sa fie, vanzatori bibelouri? Nu vreau sa comentez nimic despre minunata lor limba engleza. Cred ca tot ce spuneau in engleza, citeau de pe o hartiuta. Daca le intrebai altceva, li se citea pe chip nedumerirea si chiar si panica.
Buuun. Ajungem la destinatie. Nu vorbim de zbor, nu vorbim de cum se zgaltaia masinaria zice ca din cauze de turbulente. Nu vorbim nici de mocheta tocita de pe jos. Si nici despre ferestrele crapate (asta o fi permis?). Sa vorbim despre aterizare. Am simtit-o in stomac. La Barcelona a mai fost cum a mai fost pentru ca ei au intr-adevar aeroport. Numa' ca la Bucuresti ma gandeam daca nu cumva ne vom opri in Intercontinental, ca Baneasa e mai mult o autogara. In fine, probabil de asta la aterizare lumea aplauda. Hmmmm. Aplauda ca se bucura ca au aterizat cu bine? Adica asta a fost o exceptie? Eu credeam ca de obicei se aterizeaza cu bine si atunci nu inteleg de ce aplaudam. Nu asta e treaba pilotilor? Sa ne transporte in siguranta? What the hell? Pe mine nu ma aplauda nimeni cand imi termin treaba. Cam ciudat. Din reactia oamenilor inteleg ca de obicei avionul se prabuseste, dar uite, azi chiar am avut noroc, am ajuns cu bine.
Ok...sunt carcotasa. Ma vazui cu sacii in caruta si incepui sa carcotesc. Dar pe bune ca tot ce v-am scris mai sus e adevarat. Si sper ca pana la anu' sa imi permit totusi Tarom-ul.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu