Se facu dimineata. Ora 9 la noi, 8 la ei. Sa ne trezim si sa o luam din loc. Zis si facut. Plecam de acasa in jur de 8.30. Pe strazi nimeni. Naturalmente, oamenii sunt la munca azi. In fine, sa batem orasul la picior. Hmm, impresii despre Barcelona pe lumina. Nu difera putin de Bucuresti. Strazile lor sunt inguste, respiri intimitate peste tot, daca mergi in liniste se aud sforaiturile celui de la ultimul etaj. Ultimul etaj e patru. Ca la ei cladirile nu sunt blocuri turn gri, sunt blocuri cochete, pline cu muscate. Barcelonezii se deplaseaza cu scuterele, cu bicicletele. Pe bune, am vazut oameni in costum si la cravata care pedalau de mama focului. Toata perioada nu am vazut niciun ambuteiaj, au fost probabil mai putin de 100 de masini cu care m-am intersectat. Am vazut in schimb un sistem de transport in comun super bine pus la punct. Sa revenim insa.
Ajunseram dupa nu stiu cate stradute parcurse la Sagrada Familia. Ok...poate ma asteptam eu la altceva. Impunatoare, nimic de zis, numa' ca nu pot sa zic ca m-a impresionat cum m-au impresionat manastirile din Bucovina anul trecut. Poate pentru ca erau prea multi turisti chinezi, mici si zgomotosi, care nu prea te lasau sa intrii in starea necesara contemplarii. In fine, nici nu ne-am mai deranjat sa intram. Nu neaparat din zgarcenie, cat din cauza faptului ca toata smecheria era sub asediul macaralelor.
De aici, porniram la picior pe Las Ramblas. Shopping, shopping si din nou shopping. Reducerile sunt amintiri, asa ca preturile cam ca la noi. La Zara gasim pulovare made in Romania. Stim, la Slatina le poti lua cu 30 de RON. Aci, fiindca miros a Barcelona, daduram 25 de euroi. Trecuram si pe langa Pronovias. Very expensive, nu te puteai apropia nici sa arunci cu privitul. Poate, candva, cand vom merge cu Taromul... Tot cu ochii dupa carpe, era sa trecem pe langa La Pedrera fara sa bagam de seama. Interesant, nimic de zis, insa coada intinsa pe enspe mii de randuri ne descuraja in a mai cheltui niste euroi pe intrare. O analizaram pe afara pret de cateva minute si plecaram cu pasi repezi spre alte magazinase.
Tot mergand si analizand toale, ajunseram in El Raval, un fel de Ferentari pe spaniola. Scarry. Pe bune. De acolo nu am nicio poza ca mi-era frica sa ma opresc. Ne-am cam si ratacit si mi se parea ca suntem intr-un labirint din care nu mai gaseam iesirea. Iar negrii aceia, pardon afroamericanii, mi se parea ca se uita cam cu jind la sora-mea asa inalta si apetisanta, numa' buna de o friptura. Asa ca eu bagai a cincea, desi co-calatoarele strigau disperate sa sed la poza pentru posterioritate. Hai hai, ca eu vreau sa mai existe posterioritate, sa ne miscam mai cu talent. Eu stiam ca-s buna la viteza, insa cred ca acolo mi-am doborat propriul record. Si tot acolo mi-am luat toate injuraturile pentru ca fugeam fara a privi inapoi si fara a-mi astepta grupul.
Iesiram intr-un final. Pfiu, slava Cerului! Ca sa sarbatorim ca scaparam cu viata, bagaram o inghetata. Eheee, da' ce inghetata...5 euro doua inghitituri. Si dai si mergi, si da-i si bifeaza obiective. Asa vazuram noi si Palao de Musica. Tot pe dinafara. Stiu, stiu, o sa ziceti ca am pierdut vremea de pomana si ca nu am vazut ce era mai frumos, adica interioarele. Asta e, am stat mai prost cu rabdarea. Spre sfarsitul zilei, ziseram sa bagam o pizza de la pizza hut. Imhm...good idea. 25 de euro. Pas, ca oricum ingrasa.
Hai la metrou ca ne capiara picioarele. La metrou, doamna de acolo nu vorbeste engleza. Ieeei, ce surpriza. Ne ajuta un nenea politist, ne da niste indicatii si ne lasa sa ne descurcam. Nu a fost greu. Barcelona e super tare in transport. Din orice parte a Barcelonei pana in centru nu faci mai mult de 10 minute. Iar metrourile vin la maxim 2 minute. Numa' ca sunt cam jalnice. Aici ii luam. Metrourile noastre sunt mai curate. Oamenii sunt mai imputiti, dar metrourile noastre sunt mai ok. Pfiu, ajunseram. Hai la supermarket ca ne chioraie matele. Pe un lapte, o paine, niste mezeluri si doua sticle de cola daduram 28 de euro. E mai bine decat Pizza Hut.
Prima zi s-a terminat cu un dus fierbinte si cu o masa nu prea copioasa ca mai aveam de vizitat si in zilele urmatoare si nu vroiam sa ne ingreunam... situatia. Asa ca, dupa prima zi: 70 de poze, cinci basici pe fiecare picior, 50 de euro cheltuiti, spaniola imbunatatita, nicio cucerire (pentru curiosi), multe amintiri.
Va urma....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu