Anul 2008 a fost si inca mai este un an nebun. Toti prietenii, putini de altfel, s-au luat. Si-au pus pirostriile. S-au legat pe veci. S-au daruit fiintelor iubite. Au unit intregul. Si-au declarat iubire vesnica. Au facut schimb de verighete si de declaratii. Au intrat in legalitate, lasand concubinajul in urma. Sau, mai pe romaneste, s-au casatorit. Si-au facut parintii sa planga ca niste magdalene, si-au bagat prietenii la cheltuiala, au imbogatit patronii de restaurante si au umplut pungile popilor aducatori de povete crestine. Au facut un card de fete batrane sa se impinga pentru un buchet (pacat de buchet, ca in general e frumos si pana il prinde careva se face varza), au alergat acelasi card de fete ca sa-i puna nu stiu ce voal in cap, pana s-a impiedicat una (mai de voie mai de nevoie), au facut neamurile de la tara sa se intoleasca.
Da', pana sa ajunga la torturi (cu accent pe o) si torturi (cu accent pe u), e o intreaga poveste, o intreaga industrie, o intreaga mancatorie de nervi. In aceste zile insorite, inca un cineva se pregateste de nunta. Dupa cum descrie ea, o sa fie tare fain. Numa' ca, stand de vorba si ascultandu-i preocuparile, imi dau seama ca e cam mult deranj pentru nimic. Sa vedem!
Totul incepe cu goana dupa restaurant. Eeeeee, aici e aici. Restaurantul se inchiriaza cu un an juma' inainte. Minunat. De cand inchiriezi pana la nunta se pot intampla o droaie de chestii. Te poate lasa sau il poti lasa. Depinde cine intra pe fir. Norocul ei e ca nu vrea nimic pompos. Si ca nu trebuie sa faca vreun credit pentru a-si strange prietenii si neamurile. Asaaa, ca tot veni vorba, pe cine chemi? Ooooo, aici e de-a dreptul interesant. Neamurile, in primul rand. Mai auzi chestii de genu': "eu nu am multe neamuri". Eheeee, daca ati stii voi cate neamuri rasar ca si ciupercile dupa ploaie. Pe urma, obligatiile. Toate astea intra la capitolul invitatii parintilor, socrilor, nasilor. Pai si ai mirilor? Eeeee, lasa, ca mirii nu au obligatii. N-o sa lasam acuma neinvitat nu stiu ce var de-al varului mamei cumnatului soacrei mici sau mari? Lasa, ca mirii pot sa isi scoata prietenii pe urma in oras.
Odata terminata spinoasa problema cu restaurantul si cu oaspetii, urmeaza alte batai de cap. Florile. De unde, cum, cand, ce fel de, cat? Lumanarile. Din ce? Ea mi-a raspuns jovial: din ceara. Razi mata', da' nu prea e rasul matale. Stai sa ajungi sa alegi din ce flori. Stai sa vezi cat te costa. Pe urma, aranjamentele pentru mese. Si, cum nunta e a tuturor, apar parerile: "trandafiri. Eeeee, cum cuscra trandafiri? Nuuuu, fata mea trebuie sa isi faca aranjamentele din orhidee." Pe urma, Biserica. Pai cum, credeti ca gata, te duci la popa parintele, ii bagi trei milioane in buzunar si gata? Eeeeee, copii, copii, pai voi stiti cati se duc si ii baga trei milioane in buzunar? Trebuie programare. Aaalta distractie. Sa nu fie in post, da' sa nu fie in mai ca nu e bine, sa fie vara, da' nu prea in vara ca nu este vin. Si cand zici ca gata, ai gasit, nu, nu poti, ca restaurantul nu e liber decat cu trei luni inainte sau dupa.
Sa presupunem ca le aranjezi pe toate. Desi....slabe sanse. Da', de dragul povestirii, sa zicem. Te trezesti ca sunt gata toate, dai sa te asezi sa iti odihnesti si tu piciorusele traumatizate de atata alergatura si nervii de atata stres. Brusc, iti amintesti: fuck, cu ce ne imbracam? Hait, lasa odihna, incepe goana dupa haine si pantofi. Alti bani, alta distractie. Rochia: cu crinolina sau fara, cu trena sau fara, cu dantela sau din saten, scurta sau lunga. Normal ca si aici vei fi insotita. Si vei auzi comentarii in functie de varsta insotitoarei si de deschiderea fiecareia catre nou. Si mai ai: coafor, coronita din aceea kitschoasa de imitatie de printesa sau flori naturale care se ofilesc dupa primele 30 de minute, bijuterii; chestia aia cu ceva albastru, ceva imprumutat (cine sa te mai imprumute in zilele noastre?), ceva vechi (pai nu e mirele destul de vechi?) si ceva nou (noi sunt toate de pe mine si oricum tot noi vor ramane, ca nu le folosesc decat azi).
Uitati-va cat am scris. Si tot mai sunt: dansul. Eee, s-au dus vremurile cand deschideam petrecerea cu hora miresei, acu' ne rupem in figuri cu valsuri care mai de care mai vieneze, cu tangouri smucite, sau cu R&B sexos. Pozele, unde ne impozam pentru posteritate, unde facem reclama la pasta de dinti? Si cine ne imortalizeaza? Alti bani... Mancarea, tortul, zambete oferite tuturor, pupaturi cu toti oamenii, mai cunoscuti sau mai necunoscuti. Muzica, mai saltareata, mai linistita, formatie sau dj, populara sau la gramada?
Dupa toate astea, puteti sa va distrati, ca se presupune ca va fi cea mai fericita zi din viata voastra. Printre frustrarile acumulate de toate neamurile feminine si scoase la iveala in ideea de a le depasi tocmai acum, printre lacrimile parintestilor (oare plang de emotie, de tristete ca li se casatoreste copilu' sau de fericire ca scapa de odrasla?), printre urarile a zeci de fete necunoscute dar care se poarta de parca v-ar fi cei mai buni prieteni, apucati si voi sa va tineti un pic de mana, sa va priviti in ochi si sa dati nastere primului motiv de divort: "cine naiba ne-o fi pus, nu stateam noi bine, ce ne trebuia nunta? pai numai din cauza ta, ca vroiai tu familie, sa ma cheme ca pe tine, sa iti marchezi teritoriul. ba din cauza ta, ca erai tu mereu nesigura cu atatea frumuseti roind in jurul meu. eeee, da, ca parca ai fi cine stie ce partida....samd". Si gata si cea mai faina zi.....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu