Un an intreg muncim cu gandul la diverse chestii, drept incurajare. La inceputul anului ne consolam cu 14 Februarie (unii dintre noi, ca altii...), cand ne dam banutii castigati cu sudoarea fruntii pe diverse inimioare, mai mult sau mai putin kitsch, luate de la Sala Dalles, unde de obicei se schimba numai bannerele de promovare, in functie de sarbatoare, insa produsele sunt aceleasi. Dupa Sf. Valentin, urmeaza 1 Martie si 8 Martie. Good for us, naspa pentru ei, saracii. Dupa martie ne pregatim de Paste. Ooooo, vine iepuroiul si ne-aduce euroiul. Mancam de rupem, ne calcam in picioare la supermarketuri, taiem bietii mielusei pentru a ne satisface noi poftele destul de barbare, as zice. Trece si Pastele. Da' ce se vede in zare? 1 mai muncitoresc. Ok, toata lumea o ia spre mare. Cu mic cu mare, cu dacia sau cu ultimul model de decapotabila, cu conservele in rucsac sau cu 'jde miile de euroi (aduse de iepuroi, de). Daca a venit 1 mai, e clar, vine vara, incepe sezonul la mare. Fite, figuri, costume de baie cu sau fara top, masini de miliardari conduse de cocalari, baiatu' lu' tata care trebuie sa arate anturajului cat de smecher e... tata, nu el. Incepe balamucul pe autostrazi, incep reducerile, vine canicula. Terminaram cu vara, mergem la cules, la vie. O punem de-un must, de-o pastrama, de-un struguras. Incepe sa fiarba zaibarul, e deja octombrie. Bagam si o Halloween, ca nu ne dam inlaturi de la nicio sarbatoare, nu conteaza ca-i a noastra sau nu, ca stim ce semnifica sau nu. Important e sa avem de ce bea si manca. Cand ma uit in calendar, noiembrie. Pai da, asa da. Vine Sf. Andrei, motiv de ramas cheala, de facut cinste pe la toti si toate, de primit cadoaie, de facut poze. Si suntem deja in decembrie. O, la, la. Colinde, sarbatori, poate si putina zapada, brad de Craciun, nisip furat din parc (pentru a pune la radacina pomuletului), cadoaie (din nou), cozi la supermarketuri (din nou), sorici, vin fiert cu scortisoara. Mai avem un hop: Revelionul. Iar mancarica, beuturica, sampanii, prajituri, artificii si alte alea. Si e gata anu'.
Da' parca nimic nu asteptam mai tare decat binecuvantatul concediu de odihna. Unii il iau vara, ca le place soarele. Si uite asa, pleaca 10 zile prin tara (ca mai sunt si patrioti). Trezit la 10, mic dejun copios, plecat la plimbare, de voie, la pas, prin tarisoara. Ce viaata! Nu tu telefoane, nu tu mailuri, nu tu provocari care sa te ridice pe culmile gloriei profesionale, nu tu sefi stresati si stresanti, nu tu familie posesiva, nu tu frati dusi cu pluta. Doar tu cu el. Calmam nevrozele, ascultam paraiasul care paraie, ne umplem plamanii de aer curat (in primele zile plamanii vor riposta, ce e porcaria asta de aer, nu are niciun dioxid de nimic, dar pana la urma se obisnuiesc, mai ales ca mai intalnesti si in varf de munte cate unu' care-si trage sufletu' cu un tutun mic - no hard feelings, mum). Altii se bucura de concediul legal iarna, la saniuta, schiuri, bob, la o bulgareala pe unde apuca (Carpati, Alpi, sau alte formatiuni muntoase). Mai sunt si ciudateii ca mine care vara vor munte, iar iarna mare. Ce sa faci?! E loc sub soare pentru tonti.
Indiferent pe unde ne risipim amaratele alea de zile libere, vraja se rupe cand te intorci in realitatea cruda. Pana iti intri din nou in mana la serviciu, pana reinveti sa te trezesti cu noapte-n cap, pana depasesti pragul de la ora 15, cand erai obisnuit sa tragi un puiut de somn, iti blestemi zilele. In perioada asta, esti cel mai aproape de demisie. Psihologii spun ca ar fi un fel de depresie post concediu. Se prea poate. Noroc ca incet, incet, o iei de la inceput, planifici concediul de anul viitor, te gandesti la Sarbatorile care urmeaza, te imbeti cu apa rece ca poate mai dai o fuga pe undeva pana in iarna. Imhm, dream on. Pai sefii aia or fi cretini sa te lase pe tine sa te relaxezi de cate ori ai chef? Asa ca, fruntea sus si privirea inainte, ridicati receptorul, verificati mailurile, lasati miile de poze facute din toate unghiurile posibile si mai putin posibile (toti suntem talentosi la capitolul pozat), nu va mai uitati urat la sefi, nu mai amanati ceasul de cinci ori dimineata si nu va mai tot ganditi la demisie, pentru cateva zile de frecat menta. La munca, clasa muncitoare!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu