Mergand intr-o seara spre minunata locuinta (achizitionata cu sodoarea fruntii alor mei, noi nefiind inca in stare si nici prea dornice a ne baga sclave la stapani- creditele ipotecare), am primit o lectie minunata, care m-a emotionat si m-a facut sa cred ca totusi mai exista sperante.
Nu stiu daca tot tamtam-ul, generat de faptele minunatilor nostri concetateni prin Italia, m-a facut sa privesc intamplarea respectiva intr-un anume fel, insa mi-as dori ca toti cei care erau prezenti in troleu sa fi luat aminte.
Asadar, dupa 10 minute la pas pe trotuarele Tineretului, dupa 20 de minute intr-un metrou incins, ajung in statia de troleu, capat de linie.
Dupa numarul destul de maricel de colegi calatori care se aflau in statie, am tras concluzia ca trecuse ceva vreme de cand statia nu mai fusese onorata cu prezenta niciunui mijloc de transport in comun. In sfarsit, unui sofer RATB i se face mila de multimea adunata si pleaca pe traseu. Ajunge in statie, deschide usile, multimea se arunca, calcandu-se, imbrancindu-se, spre scaune. O chestie facuta din obisnuinta, deoarece locurile erau mai multe decat calatorii.
Anyway, dupa cateva statii parcurse, era deja super aglomerat, toti stateam intr-un picior, intr-un veritabil exercitiu de echilibristica. Se urca la un moment dat o graviduta, cu o sarcina destul de avansata, isi face cu greu loc printre ceilalti calatori. Ma uit in jur. Nimeni nu da semne ca ar intelege faptul ca biata femeie are nevoie sa se aseze. Nu-mi vine sa cred. Trece in batalia ei pe langa cativa pusti, veniti de la strand. Stiam ca nu or sa se ridice, nu o fac niciodata, sunt copii pusi pe sotii, poate uneori chiar obraznici, dar capacitatea lor de a discerne este inca in dezvoltare. Graviduta inainteaza, trece pe langa cativa pensionari. Ma gandesc "se va ridica un domn mai in varsta, in primul rand, datorita faptului ca cei in varsta oricum mai mult de doua trei statii nu merg si in al doilea rand, sa dea un exemplu tineretului din ziua de azi". Ghinion, domnii nu au chef azi nici de galanterii, nici de exemplificari. Aceeasi dezamagire o primesc si din partea unor domni "well dressed" care azi calatoresc cu troleul pentru ca au masina in service, iar taxiurile erau toate ocupate. Niciunul nu a schitat niciun gest cavaleresc fata de biata viitoare mamica. Ma gandesc "oare nimeni nu are acasa o sotie care a trecut prin maternitate, unde sunt gentlemenii despre care citesc eu in carti, unde sunt barbatii adevarati care stiu sa respecte o femeie, cu atat mai mult cu cat duce in ea o noua viata, unde sunt oamenii care respecta drepturile celorlalti semeni ai lor" si mi se face a nu stiu cata oara sila de Romanica. Ma uit la biata femeie care parea resemnata si mai mult decat intelegatoare (mai intelegatoare decat mine) cu toti cei care refuzau sa o vada.
Dintr-un colt se ridica in sfarsit cineva: un domn cu un puradel care sa tot fi avut vreo 5 anisori. Doamna insarcinata se aseaza intr-un final si parca se lumineaza la fata, de parca i s-ar fi luat din spate o mare greutate. Intre binefacator si copilul ce-l insotea are loc urmatorul dialog:
"Vezi, doamna are in burta un puradel ca si tine. Noroace, in viata trebuieste sa respectam oaminii si regulile. Vezi, noi steteram pe locurile astea de sunt facute pentru oameni batrani sau bolnavi."
"Auzi, bre, da ce, ne controleaza fo unu?"
"Nu Noroace, da asa e bine. Tu si cu mine sa aratam respect. Lumea sa vada ca si tiganii stie ce e ala respect. Trebuieste sa respecti pe doamne, pe toti aia de vine de la servici sara, pe toti de ii vezi tu cu plase. Si in otobuz sa nu urli cat te tin curelele si sa nu injuri, ca unii e obositi, altii e bolnavi si nici sa nu intinz mana la ciordit or la pomana. Auz?"
"Auzi bre, da de unde vine toti oaminii astia sara?"
"De la munca. De unde o sa vine si tu cand oi fi o tara mai mare. Ca si noi trebuieste sa lucram. Si daca t-oi tine de carte o sa fii si tu om mare."
"Bine bre, da acuma im iei o ciucalata?"
"Daca im faci un cantic la vioara desara"
Atat am putut auzi eu din dialogul lor, pentru ca la un moment dat au coborat. Am incercat sa redau cat mai exact dialogul lor. Mi-a fost rusine ca noi, romanii cei curati si spalati, nu stim sa ne educam copiii (urmariti un bunic cu nepotul in orice mijloc de transport din Bucuresti si o sa vedeti cum impinge nepotul sa se aseze mai repede pe scaun, chiar daca asta inseamna ca o doamna cu bratele incarcate de cumparaturi ramane sa faca echilibristica; pe sistemul e copil, sa stea el). Am primit o lectie de la un tigan, care nu numai ca isi accepta eticheta pusa de ai lui, dar care, in simplitatea lui, incerca sa educe un puradel si de ce nu, sa schimbe ceva in viitorul rasei lui. Si, oricum, a fost singurul domn din troleu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu