Saptamana trecuta am fost invitata sa port o discutie cu un posibil angajator. Nefiind prea dornica de schimbat jobul tocmai acum, cand lumea se pregateste de vacante prelungite, dar gandindu-ma la biata fata care ma sunase si se chinuise sa imi explice, cum a putut ea mai bine, despre ce ar fi vorba, ma prezint cu fruntea sus si cu privirea inainte la intalnire. Interviul nu a avut nimic iesit din comun, nimic spectaculos, intervievatorul nu a vrut sa evite cliseele si sa fie original (poate si din cauza faptului ca era vineri seara, ora 18.30, si toata lumea se gandea la weekend). Insa, mi-a adresat o intrebare care m-a pus pe ganduri: cat de des obisnuiti sa cititi si care e literatura de specialitate pe care o parcurgeti cu regularitate?
Vamos a ver. In vremea copilariei mele, destul de fericita de altfel, citeam. La inceput eram fortata de ai mei, care imi bagau pe gat Jules Verne la greu. Nu pot sa spun ca am fost cine stie ce fan al cartilor lui. Pe urma, am fost fortata de profa de romana sa citesc in clasa, la inceputul fiecarei ore ba Ciresarii, ba La Medeleni. Ulterior, am descoperit eu cartile lui Karl May. Si uite asa, ma cunostea tanti de la librarie pentru ca eram mereu la ea, intreband-o daca a mai primit ceva. Asa am citit eu despre toti Old-hanzii (Old Shutterhand, Old Firehand, Old Surehand, si altii), cunosteam viata pieilor rosii mai ceva ca propria-mi viata.
In liceu si facultate m-am limitat la a respecta lista de lecturi obligatorii. Singura carte pe care am citit-o cu placere in facultate a fost "Psihanaliza crimei". Era si materie de examen pe la psihologie judiciara si eram si cam topita dupa dom' profesor. Unde mai pui ca mi-a si semnat cartea si m-a numit "viitoare colega". Au mai fost ceva tratate de medicina legala (cei apropiati stiu ce ma mai stresam cu stadiile agoniei si alte alea), ceva tratate de drept si cam atat.
Dupa facultate, principalul pretext pentru a nu mai pune mana pe o carte (nu numai pentru simtul tactil) era lipsa timpului, ca de, acum suntem la job si timpul nu ne mai permite. Aiurea. Ne invadeaza informatiile altfel, nu mai avem nevoie sa ne imaginam noi nimic, acum totul ne este prezentat mura-n gura. De ce sa mai faci efortul de a citi si de a intelege tipologii, cand vine filmul si iti prezinta in detaliu toate trairile, tot zbuciumul personajelor.
Si totusi, dezamagita fiind de cinematografie, care imi prezinta anumite personaje cu totul altfel decat mi le-am imaginat eu, m-am reintors la carti. Acum, apare alta intrebare: cumparam cartile sa le rasfoim sau le descoperim online? Imi place sa cumpar carti. De copil, majoritatea banilor se duceau pe carti. Cea mai mare achizitie (rade sora-mea mereu cand, la intrebarea "ti-ai facut testamentul", raspunsul meu e mereu acelasi "iti las tie cea mai de valoare proprietate a mea") este dictionarul Oxford. Tin la culegerile mele si la cartile mele, in general, ca la ochii din cap. Imprumut bani, imprumut haine, imprumut parfumuri, dar la carti.... hmmm e mai complicat. Cu toate astea, de ceva timp citesc cartile online. Nu pot sa ma laud cu vreun Kafka, imi place sa recitesc ceea ce am citit in anumite perioade ale vietii, pentru ca imi place sa redescopar locuri pe care le-am vizitat cu ochii mintii, personaje pe care le-am iubit, situatii pe care am incercat sa mi le imaginez. In carti imi gasesc linistea si comfortul psihic, pot sa evadez unde vreau, pot sa fiu cu cine vreau, pot sa fiu cum vreau. Este, asa cum zicea o prietena, ca si cum ai trai mai multe vieti, ca si cum ai juca mai multe roluri (in fine, ea se referea exact la actorie, dar putem adapta si la carti).
De anul trecut, la insistentele aceleiasi prietene de mai sus, am inceput sa rasfoiesc si ceva - sa-i spunem - literatura de specialitate. In general, in aceste reviste, gasesti sfaturi despre cum ar trebui sa fii, dar n-o sa fii niciodata; povesti de succes ale unor oameni care, guess what, au plecat tot ca inspector de personal pe la nu stiu ce prastie de firma, iar acum sunt cel putin manageri HR, dar nu orice fel de manageri HR, ci business partners pentru GM; diverse tips-uri care nu fac altceva decat sa ne uniformizeze pe toti, sa ne stalceasca personalitatea si originalitatea, tips-uri care se transforma in clisee. Anyway, dat fiind faptul ca am ceva incredere in persoana cu insistentele (si din respect pentru cei care le scriu, ca asa am fost educata sa respect eforturile celor care depun efort in orice domeniu), citesc revistele, site-urile, insa incerc sa nu ma depersonalizez definitiv.
Asa ca mai citesc din gand in gand, nu-mi place lectura de metrou (poate pentru ca eu in metrou sunt ocupata sa descopar oamenii), nu-mi place sa citesc doar de dragul de a raspunde, umflandu-ma in pene, atunci cand sunt intrebata de ultima carte citita, "sigur ca da, acum o saptamana am terminat romanul lui Tolstoi, Razboi si pace" (si oricum daca ii iei putin la zgaltait pe cei ce intreaba, s-ar putea sa ai surprize, iar oamenii sa intrebe doar pentru a fi in trend). Imi place sa citesc ce simt eu nevoia sa citesc, de la bancuri cu olteni pana la poezii, de la Coelho pana la Caragiale, de la Charlotte Bronte pana la Garcia Marquez. Imi place sa citesc in limba materna, in engleza, in spaniola. Imi place sa citesc in birou - la calculator, in dormitor - in varful patului, la bucatarie cand sora-mea gateste. Suntem ghidati dupa atatea reguli, incat cititul prefer sa-l fac dupa bunul plac. Facem atatea compromisuri in viata, in legatura cu orice, incat la capitolul citit prefer sa nu fac niciun compromis. Asa ca, azi chiar n-am chef de Tolstoi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu