La familia

Azi vreau sa scriu despre ai mei. Presimt ca va fi o scriere destul de lunga, ca nu sunt ei asa fistecum, sunt cele mai complexe si complicate fiinte de pe pamantul asta. Si sunt cei care trezesc in mine sentimente care mai de care mai ciudate si mai contradictorii.

Ma aflu fericita posesoare a unei "sisut". Cea mai chinuita dintre toti. Cea care ma suporta de vreo 24 de ani, cea care ma stie cel mai bine, cea care ma cunoaste dupa cum ii raspund la telefon, cea careia ii inchid usa in nas (si totusi se intoarce), ea e cea asupra careia se revarsa oceane de venin cand nu imi mai convine mie despre lume. Sora-mea are curajul sa se uite in ochii mei si sa imi spuna adevaruri pe care nimeni altcineva nu are curajul sa mi le spuna. E cel mai aspru critic, e cea care asteapta mereu mai mult si mai mult de la mine. Unii oameni isi gasesc puterea in ei insisi, eu imi gasesc puterea in ea (astept inca persoana care sa ii ridice povara asta de pe umeri). Ea e cea care a coborat cel mai adanc in fiinta si in mintea mea. Ea stie toate angoasele fara sa i le spun, numai ea stie de cate ori i-am udat tricourile cu enspe mii de metri cubi de lacrimi, de cate ori m-a tinut in brate atunci cand mi-a fost greu, ea s-a maturizat fortata de imprejurari ca sa ma poata dadaci pe mine, ea m-a invatat sa iubesc, ea m-a incurajat sa devin femeie, ea merge la shopping ca sa imi ridice moralul, desi nu se simte bine si nu ii place, ea ma duce la doctor (incepand cu ginecologul si terminand cu dentistul). Sora-mea e un erou, un kamikaze, ea e sora mai mare in realitate si datorita ei sunt un om mai bun (sau macar ma straduiesc), ea e echilibrul. Are si figuri in cap, alearga uneori dupa himere si se subestimeaza cateodata. Sora-mea e calma, dar e si smechera si cam materialista. Sora-mea merge numai la cort si la hosteluri, ea nu isi ia niciodata toale de la mall, da' merge cu mine in vacanta ca sa ma oblige sa plec din Bucuresti pentru cateva zile si sa imi indeplinesc o dorinta. Sora-mea mi-a pregatit o seara romantica de ziua mea si a pazit lumanarile pana ne-am intors noi din parc. Sora-mea nu spala frigiderul, dar il umple de magneti din toata Europa. Imi aduce carpe de pe unde merge ea, si baclavale, si halva. Sora-mea face cel mai mare misto de mine, dar e si cea care are cea mai mare incredere in persoana mea. Gata, ca poate citeste si i se urca la cap. Si sunt sigura ca o sa imi aduca si portocale la nebuni, in caz de intamplare.

Mamicel, sau mama (desi nu i-am zis niciodata mama, mi se pare prea simplu). Dat fiind faptul ca am avut-o pe sora-mea pe langa mine, nu pot sa spun ca am avut relatia pe care ea si-ar fi dorit-o. Mama e leu, de la ea am invatat ca niciodata nu e prea tarziu pentru nimic. Mama e optimista. Mama are si chestii naspa ca orice om. Da' e mama. Sunt momente in viata fiecaruia, cand nimeni si nimic nu o poate inlocui pe mama. Si, fara sa stie, a fost acolo si m-a ajutat, poate de multe ori fara sa isi dea seama. Mama e cea care ma enerveaza mereu cu "au trecut doua zile, nu m-ai mai sunat si tu sa vezi ce fac", dar pentru mama eu sunt si acum "fetita mamei". Pe ea imi vine uneori sa o bat pentru ca sufera pentru lucruri pe care nu le mai poate intoarce si nu se poate impune pentru lucruri pe care le vrea. Pe ea am vrut sa o strang in brate si sa nu ii mai dau drumul niciodata cand am vazut-o conducandu-si tatal pe ultimul drum, de ea am fost mandra cand am vazut-o depasindu-si temerile si fobiile pentru a se lupta pentru viata si sanatatea parintilor. Mama nu e omul perfect, mi se pune cateodata pata pe ea, ma enerveaza cateodata, dar e cea in fata careia am putut sa plang si careia i-am putut arata un dulap in dezordine. Mama e cea care si acum imi trimite ciorba in cutii de smantana si prajitura cu caise in staniol, cea care ne cearta ca nu am spalat aragazul. Mama mea spala de cinci ori pe zi in casa, desi e singura care merge pe gresia aia, mama numara boabele de orez in Cora ca sa vada cu care iese mai ieftin, mama e profa de chimie pe care o iubesc generatii si generatii de copii, mama e cea care ii spune "copilas" unui tip care bate spre 30, mama e fosta colega de facultate care suna fetele ca sa le scoata in oras, mama era doamna de la master care umplea amarata de dacie de colegi, ca doar nu era sa-i lase pe jos pe gerurile alea. Poate ca nu stie ea ce sa spuna in momentele dificile si poate ca e uneori egoista, e adevarat ca nu are vointa ca sa renunte la tutun, dar e mama, si nu orice mama, e mama mea. Si, pentru ca mama se umfla de bocit pana aici, trecem mai departe (staaai, femeie, nu mai boci atata, ca nu mai poti citi).

Ajungem la el capo di tutti capi, stalpul familiei, sau mai bine zis managerul casei. Pai, tata este tata, sau tatule. El ne aducea unt pe vremea lu` Ceasca, el ne-a luat palete de badminton, el ne tragea cu sania si ne lua inghetata pe bat, pe care dadea jumatate din salariu. Tata ne duce la colindat in Ajun de Craciun, tata ne-a cumparat primele parfumuri ca lumea, nu facaturi, tata mi-a luat primul ceas adevarat, tata ne ia bijuterii de Mos Gerila. Tata ne face masa de duminica, tata face gratarul. Tata imi da sfaturi legate de cariera, tata m-a bagat cu pile la DSV, tata a mers cu mine sa dau corigenta la lucru manual si i-a promis profei butelii sau alte alea, tata ii aducea invatatoarei gaz si diluanti pentru vopsele (stati linistiti, nu mi-a dat niciodata premiul intai). Oooo, tata m-a invatat sa imi asum responsabilitatea faptelor mele si sa nu mai bag capul in nisip ca strutul, sperand ca poate se rezolva, cu el am avut prima discutie de om matur (nu o sa uit niciodata "bai, la mine trebuie sa ai curajul sa iti asumi raspunderea, indiferent ca e vorba de un patru la lucru manual sau de un examen picat"), tata imi dadea bani ca sa imi iau cartile lui Karl May, tata mi-a citit Cartea Junglei, cu tata am vazut meciuri de handbal, am plans amandoi la Campionatul Mondial de fotbal din SUA, cand ne-am luat-o de la suedezi. Tata e si cel care uita sa lase managementul la usa, e si cel care comunica greu atunci cand are ceva pe suflet, e si cel care nu a inteles ca valoarea lui nu sta in functie si ca e mai bine sa ai langa tine oameni mai putini, dar sinceri, decat turme false. Dar tata e si cel care pune trandafiri peste tot pe unde merge, si magnolii, si lalele si zambile olandeze. Tata e orgolios si nu are rabdare, sufera la lovituri, dar e si cel care se ridica si merge mai departe, el intoarce obrazul fara ranchiuna. Tata a invatat sa poarte costum, tata invata engleza si face deja situatii in excel, foloseste cu brio outlookul. Tata a cumparat casa intr-un cartier care nu promitea nimic si care acum este cel mai frumos din Bucuresti. Tata e foooarte tare.

Asadar, suntem oameni obisnuiti, despre care as putea scrie romane intregi. Suntem trei zodii de foc, care se cearta mai mereu si o zodie de apa care fuge tot timpul de noi si de razboaiele noastre. Nu suntem nici cei mai frumosi, nici cei mai destepti, nici cei mai bogati, dar nu suntem nici cei mai urati, nici cei mai prosti si nici saraci nu suntem. Suntem uniti, chiar daca ne vedem din an in pasti, chiar daca nu ne ridicam mereu la asteptarile pe care le avem unii de la altii, chiar daca sunt momente in care planetele nu se aseaza si nu ne vorbim pentru perioade mai scurte sau mai lungi de timp. Suntem o familie.