Aud de ceva vreme numa' cuvinte de dulce la adresa tarisoarei noastre. Nu de la cine stie ce destepti care ar vorbi in necunostinta de cauza, ci de la cei ce, cu drag, o populeaza. Lumea se plange de drumuri, de servicii, de ospitalitatea legendara care s-a dus pe apa sambetei, de trafic, de companiile aeriene, de cele feroviare, de romanasii get beget si de cei adoptati, de lipsa de informatie si de lipsa de promovare a diverselor colturi ce ar putea deveni apetisante pentru turistul strainez. Nu prea sunt carcotasa, insa tind ca, de aceasta data, sa fac acelasi lucru, sa sar putin la jugulara romanasilor nostri, cu diverse puteri (nevalorificate) in a schimba putin imaginea destul de sifonata.
Nu stiu ce ma enerveaza mai mult: casiera de la supermarket, care nu are niciodata rest (si nu, nu e un semn al faptului ca as fi vreo zgarie branza) si care nu stie niciodata sa raspunda la politeturile mele; doamna X careia, desi ii confirm de enspe mii de ori sosirea grupului la o anumita data, tocmai pentru a nu avea surpriza sa ajungem acolo cu catel, cu purcel si sa ne trezim ca nu avem un acoperis deasupra capatanilor noastre, i se pare deplasat faptul ca in dimineata sosirii nu am mai confirmat inca o data venirea; camerista de la hotelu' lu' peste prajit, de 'jde mii de stele sau margarete sau alte floricele, care camerista intra sa aspire la ora 15, desi cheia nu e la receptie; vatmanul care, desi (sau poate tocmai d-aia) vede ca ai alergat ca disperata pe toace de 12, iti inchide usa in nas; vanzatoarea de la brand-ul brandurilor, care se uita urat daca probezi si nu cumperi nimic (pariu ca intr-un viitor nu prea indepartat se va plati probatul si clatitul ochilor?); coafeza sau, mai englezit, hair stylist-ul care nu stie pe unde sa scoata camasa cand ii spui "ma las pe mana ta, doar tu esti specialista"; dentistul care, pentru a-ti pune o amarata de plomba, iti sapa prin dinti cel putin o luna (de parca ar fi miner); florareasa careia, desi ii spun ca eu vreau crinul imbobocit ca sa nu se pleosteasca inainte de a-l oferi destinatarului, i se pare o idee mai buna sa fie crinul cat mai inflorit; cofetareasa careia ii spun ca prajitura avea crema acrisoara si care ma combate cu chestii de genu' "nu va place, nu cumparati"; ospatarul care ma agaseaza din 30 in 30 de secunde pentru a-mi lua comanda, desi eu doar ce am venit si abia imi salut colegii de halit.
Pacat ca avem o tara frumusica, dar nu ne ridicam la nivelul ei. In loc sa fim o padure cu uscaturi, parca suntem o padure de uscaturi. Avem drumuri pe jumatate reparate (cealalta jumatate la urmatoarea campanie electorala); mai avem un caz si mai si, atunci cand primarii din doua comune nu se inteleg cine pana unde asfalteaza, trezindu-ne astfel ca drumul dintre comune e plin de gropi (ei zic ca asteapta fonduri de la judet, ca doar e drum judetean); avem copii si batrani de care ne amintim de Pasti si de Craciun (de parca numai atunci le-ar fi foame); avem controlori care se cearta cu pensionarii in minunatele mijloace de transport (mai mult stationat) in comun, insa carora le e frica sa ii legitimeze pe calatorii mai bronzati; avem Garcea la plural care invata sa dirijeze traficul pe muzica simfonica; avem taximetristi la aeroport care abia asteapta vreun fraier, nevorbitor de limba romana, pe care sa il jupoaie pentru o cursa pana la Universitate; avem aurolaci frumos mirositori si mereu visatori prin toate parcurile, al caror sediu central e in Gara de Nord.
Vaaai, ce frumos mi-am prezentat tara! Daca as fi fericita posesoare a unei cetatenii vestice, cu siguranta as veni sa vizitez Romania. Cum sa pierd inghesuiala de pe plaja din Mamaia, muntii de gunoaie de pe Valea Cerbului dupa ce se intorc bucurestenii acasa, mancarurile traditionale facute din chestii expirate, in conditii de igiena maxima (in prezenta prietenilor lui Jerry)? Cum sa pierd rasaritul, canicula si apusul vazute si simtite in aceeasi masina, asteptand sa strabat drumul de la Unirea pana la Palatul Parlamentului? Si toate astea pe aceeasi bani pe care i-as cheltui intr-o statiune, sa zicem, din Grecia, inconjurata de oameni amabili, saritori, pe o plaja cu nisip ingrijit in fiecare dimineata. Nu, nu, e clar. Sigur as alege tara lu' Dracula. Dar sa fiu mare iubitoare de sporturi extreme.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu