Povestea pisoiului

Dragii mosului, am sa va spun astazi povestea pisoiului, asa cum mi-o amintesc. Va cer iertare inca de pe acum tuturor celor care veti gasi povestea cam dulce sau cam subiectiva. Nu judecati, cititi si bucurati-va de o poveste frumoasa.

A fost odata ca niciodata un pisoi. Ca orice motan care se respecta, personajul nostru era de o viclenie rar intalnita. Avea insa si ceva circumstante atenuante: venise din provincie in minunata capitala ca sa studieze si sa devina o pisica aristocata, un motan licentiat, cu acte in regula, o adevarata partida pentru eventualele mite provinciale. Data fiind situatia destul de grea de acasa (frati motani in cautare de aceleasi titluri), personajul nostru a decis ca-i mai bine sa locuiasca in cosuletul camin, decat sa isi caute vreun cosulet garsoniera pentru care sa isi vanda pielea. Zis si facut. Se vazu astfel pisoiul nostru aruncat in valtoarea vietii jungla. Asa incepu el sa studieze din greu, sa munceasca pentru a-si castiga banuti pentru kitkat-ul zilnic. Facu si greseli, ca de, era mic si amarat, iar capitala era mare si afurisita. Cu timpul insa, invata sa lupte in jungla cu ceilalti pisoi, incepu sa se adapteze haosului si agitatiei metropolei si, treptat treptat, deveni mai viclean decat toti motanii vagabonzi de la oras (ce sa faci, trebuia sa supravietuiasca).

Ca orice pisoi de varsta lui, incepu si el sa invite diverse pisicute la ceaiuri dansante. Intr-una din aceste intalniri, lega el prietenie cu o mita olteanca, devenita intre timp bucuresteanca. Traira impreuna o frumoasa poveste de iubire, pisiceasca (povestea, nu iubirea). Pisoiul invata mita ce inseamna viata de cosulet camin, ce inseamna viata de pisoi student, cum se convietuieste, cum se fac planuri, cum se imparte totul la doi. Mita era foarte docila, foarte constiincioasa in a deprinde cat mai multe din tainele intimitatii cu pisoiul. Nu prea putea ea sa il invete lucruri, deoarece el era mult mai experimentat. Incerca, insa, sa ii faca mici bucurii si sa il faca sa uite momentele grele prin care trecea uneori, cauzate de lipsa cascavalului sau de despartirea de fiinte dragi. Din pacate, mita noastra nu stia cum sa il ajute, il tinea doar in brate si mieuna plangacios alaturi de el. Se stia de la inceput (de intreaga tagma pisiceasca experimentata) ca cei doi pisoi nu aveau sa ajunga prea departe. Dar era o perioada care trebuia traita de catre amandoi, pentru a invata din experiente, pentru a se ajuta reciproc (poate nu in mod egal, mita fiind destul de egoista). Cei doi isi cunoscura tot neamul pisicesc, din curiozitate, dar si din cauza insistentelor pisoilor parinti ai mitei, care trebuiau sa afle cu cine petrecea progenitura lor atatea nopti, ba pe la muntele pisicilor, ba pe la bunicii pisoiului (de cele mai multe ori, insa, noptile erau in cosuletul camin). Mita noastra cunoscu un minunat orasel de provincie, cunoscu doi bunici pisoi care isi sorbeau nepotii pisoi din priviri, cunoscu un frate pisoi si o viitoare cumnata pisicuta de un bun simt si de o modestie fantastica. Acest pisoi a trasat liniile iubirii in viata mitei, din cauza lui mita noastra este destul sau prea exigenta azi in ceea ce priveste relatiile personale. Din cauza lui a suferit mult, insa datorita lui a mers mai departe de multe ori, el transformandu-se incet incet in pisoiul prieten.

Acum, pisoiul prieten are o familie, are o sotie pisicuta pe care o iubeste si care il iubeste, va avea in curand o fetita pisicuta care il va implini si il va maturiza (slava Cerului ca nu va avea un baietel pisoi ca s-ar fi batut pe trenulete si, poate mai tarziu, pe domnisoare pisicute). Pisoiul nostru a fost incercat de viata, de nenumarate ori. Dar a iesit cu capul sus, desi este un pesimist convins. Pisoiul nostru va ramane toata viata un romantic incurabil, desi poate un pic egoist si cam orgolios, va deveni mai responsabil, mai asezat. Va ramane, insa, acelasi pisoi pus pe sotii (a se citi glume, nu neveste, ca totusi sper ca s-a oprit la capitolul femei pisicute), viclean, mereu la panda, cu gherutele mereu ascutite, asa cum ii sade bine oricarei feline. Acestui pisoi ii doresc sa aiba parte de liniste si de sanatate pentru a se putea bucura, in sfarsit, de tot ceea ce a cladit cu greu si de echilibrul pe care l-a tot cautat si pe care, se pare ca intr-un final, l-a gasit.