Azi e 30 august. Zi mare. Se termina vara. Yeeeeeesssss. In sfarsit, vine toamna. Toamna cu frunze pe jos, cu miros de frunze arse, cu ceata, cu umezeala, cu pomii in mii de culori. Asta teoretic, ca practic, afara sunt 40 de grade, totul e parjolit, miroase intr-adevar a ars, de fapt a incins, umezeala nexam, pomi in mii de culori nici atat.
Dincolo de "se termina vara", dincolo de sambata trei ceasuri rele, 30 august mai inseamna ceva. Azi sisut da de baut. Oooooo, sa ne traiasca, sa ne infloreasca, ING-ul sa-l paraseasca, nu de alta da' e prea buna pentru jigodiile alea. Sa se faca mare la stat si mare la sfat, sa ajunga la un salariu baban din care sa ma intretina si pe mine. Pana una alta, macar sa dea si ea un suc. Aceasta ocazie ar fi trebuit sa trezeasca niste stresuri, dar anul asta am scapat, i-am promis ca-i iau ceva din Barce (naspa alegere, de ce am impresia ca m-am pacalit?). Nu mai vorbesc de ce inseamna ea pentru mine, ca am tot facut-o (si oricum acu' sunt cam nervoasa pe ea si as insira numa' defecte, ceea ce n-ar fi tocmai corect). Ma limitez la a-mi ura sa imi traiasca si a-i ura sa-i iasa toate asa cum vrea ea.
Ce ti-e si cu sfintii astia. Daca si-ar da seama parintii prin cate vor trece odraslele lor din cauza sau, dupa caz, datorita numelor, s-ar gandi de cinci ori inainte sa scoata vreo minunatie gen Argentina, Bebe, Fernando sau, mai nou, Flacarica sau Statica. Trecem peste ghidusiile nascocite de parintii aflati sub influenta diverselor licori, folosite pentru a stropi din belsug bucuria venirii pe lume a puradelului sau, din contra, pentru a ineca amarul. Ei, saracii, ajung sa declare odraslele pe mai multe carari. De fapt, in general parintii, PARINTI = oameni maturi, responsabili, parca sunt loviti cu o bata in moalele capului si nu mai gandesc rational in momentul aparitiei mostenitorilor lor. Parca si vad cum bebeii fac misto de felul in care se prostesc si mami si tati (exact ca in Uite cine cu cine vorbeste: "ce naiba, astia doi nu stiu sa vorbeasca? si ce se tot stramba atata la mine?"). Revenind, insa, la prenume. Mereu m-a enervat faptul ca mie ai mei mi-au zis Cristina. Normal, ca sa imi faca un singur cadou de Craciun, pe sistemul doi intr-unul. Sora-mea, saraca, pana sa se trezeasca ea cu Sf. Alexandru, era doar Elena, iar de Elena oricum nu o stiam decat noi, ai casei. Asa ca bomboane la scoala doar de Sf. Constantin si Elena, ca pe 30 august era in vacanta. Si uite asa apar complexele, invidiile ca ceilalti copii sunt pupati de ziua lor.
Acum nu mai e la moda sa te cheme Andreea, Alexandra, Stefania, Ioana, Maria. Acum e musai sa te cheme Alexia, Maia, Denisa, Beatrice. Asa, parintii sunt in trend. Cum naiba sa te duci intr-o gasca de Sara, Vincentiu, Deea iar pe puradelu' tau sa il strige Ion? Neee, nu merge. Partea cea mai naspa o sa fie, asa cum ziceam mai sus (stiu, o sa ziceti ca am o obsesie), cu bomboanele la scoala. O exista Sf. Maia sau Sf. Denisa? Si daca exista, or fi in timpul anului scolar? Sau oi fi eu depasita si asta cu bomboanele nu se mai poarta?
Gata, ca batui destul campii. Vroiam doar sa impartasesc cuiva chestia asta cu "David, fii cuminte" in loc de "Nicule, stai potol". Oare pe David asta, cand vrei sa il alinti, cum il prescurtezi? Davy? Dave? Bietii copii... Slava Domnului ca ai mei au fost intregi la minte, ca daca nu, o citeati acuma pe Didian Miriam Sue Ellen Pamela.
PS: La multi ani, Alex (oricine si oriunde oi fi tu)!
Dincolo de "se termina vara", dincolo de sambata trei ceasuri rele, 30 august mai inseamna ceva. Azi sisut da de baut. Oooooo, sa ne traiasca, sa ne infloreasca, ING-ul sa-l paraseasca, nu de alta da' e prea buna pentru jigodiile alea. Sa se faca mare la stat si mare la sfat, sa ajunga la un salariu baban din care sa ma intretina si pe mine. Pana una alta, macar sa dea si ea un suc. Aceasta ocazie ar fi trebuit sa trezeasca niste stresuri, dar anul asta am scapat, i-am promis ca-i iau ceva din Barce (naspa alegere, de ce am impresia ca m-am pacalit?). Nu mai vorbesc de ce inseamna ea pentru mine, ca am tot facut-o (si oricum acu' sunt cam nervoasa pe ea si as insira numa' defecte, ceea ce n-ar fi tocmai corect). Ma limitez la a-mi ura sa imi traiasca si a-i ura sa-i iasa toate asa cum vrea ea.
Ce ti-e si cu sfintii astia. Daca si-ar da seama parintii prin cate vor trece odraslele lor din cauza sau, dupa caz, datorita numelor, s-ar gandi de cinci ori inainte sa scoata vreo minunatie gen Argentina, Bebe, Fernando sau, mai nou, Flacarica sau Statica. Trecem peste ghidusiile nascocite de parintii aflati sub influenta diverselor licori, folosite pentru a stropi din belsug bucuria venirii pe lume a puradelului sau, din contra, pentru a ineca amarul. Ei, saracii, ajung sa declare odraslele pe mai multe carari. De fapt, in general parintii, PARINTI = oameni maturi, responsabili, parca sunt loviti cu o bata in moalele capului si nu mai gandesc rational in momentul aparitiei mostenitorilor lor. Parca si vad cum bebeii fac misto de felul in care se prostesc si mami si tati (exact ca in Uite cine cu cine vorbeste: "ce naiba, astia doi nu stiu sa vorbeasca? si ce se tot stramba atata la mine?"). Revenind, insa, la prenume. Mereu m-a enervat faptul ca mie ai mei mi-au zis Cristina. Normal, ca sa imi faca un singur cadou de Craciun, pe sistemul doi intr-unul. Sora-mea, saraca, pana sa se trezeasca ea cu Sf. Alexandru, era doar Elena, iar de Elena oricum nu o stiam decat noi, ai casei. Asa ca bomboane la scoala doar de Sf. Constantin si Elena, ca pe 30 august era in vacanta. Si uite asa apar complexele, invidiile ca ceilalti copii sunt pupati de ziua lor.
Acum nu mai e la moda sa te cheme Andreea, Alexandra, Stefania, Ioana, Maria. Acum e musai sa te cheme Alexia, Maia, Denisa, Beatrice. Asa, parintii sunt in trend. Cum naiba sa te duci intr-o gasca de Sara, Vincentiu, Deea iar pe puradelu' tau sa il strige Ion? Neee, nu merge. Partea cea mai naspa o sa fie, asa cum ziceam mai sus (stiu, o sa ziceti ca am o obsesie), cu bomboanele la scoala. O exista Sf. Maia sau Sf. Denisa? Si daca exista, or fi in timpul anului scolar? Sau oi fi eu depasita si asta cu bomboanele nu se mai poarta?
Gata, ca batui destul campii. Vroiam doar sa impartasesc cuiva chestia asta cu "David, fii cuminte" in loc de "Nicule, stai potol". Oare pe David asta, cand vrei sa il alinti, cum il prescurtezi? Davy? Dave? Bietii copii... Slava Domnului ca ai mei au fost intregi la minte, ca daca nu, o citeati acuma pe Didian Miriam Sue Ellen Pamela.
PS: La multi ani, Alex (oricine si oriunde oi fi tu)!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu