Cu cortu' in spinare

De ceva zile, una dintre pretenele mele cauta solutii pentru a locui decent si a nu trebui sa vanda vreun organ pentru asta. Initial, am luat-o putin cam tare, ca de, eu nu mi-am facut griji de acoperis deasupra capului. Mi-am dat seama, insa, ca situatia nu-i chiar roz pentru cei ce vin din provincie sa isi croiasca un drum in minunata capitala europeana. Pleaca oamenii cu bocceluta in spinare din oraselele lor curate, micute, cochete pentru a veni in jungla bucuresteana, ca la pomu' laudat.

Odata ajunsi in Bucale, le trebuie luni de zile sa se obisnuiasca sa faca de acasa pana la job cat ar face, in mod normal, din Bucuresti pana in orasele lor de bastina. Dupa ce depasesc trauma cu traficul, urmeaza oamenii. Sa vii dintr-o comunitate unde toata lumea cunoaste pe toata lumea, unde noaptea poti umbla pe strazi fara niciun stres, intr-un balamuc, unde toti sunt reci, fiecare preocupat de problemele lui, nimeni nu priveste in ochi pe nimeni. La inceput, in timpul facultatii, mai e cum mai e, ca stai in camin, toti oamenii sunt din provincie, se creeaza o comunitate (gen noi, provincialii, intre ei, bucurestenii). Insa, dupa ce esti toba de carte, obtii titlul de licentiat in diverse, te angajezi si devii, incet incet, bucurestean prin adoptie.

Urmeaza, in mod firesc, sa iti cauti si tu un acoperis deasupra capului. Sunt cateva solutii, care mai de care mai mancatoare de bani si nervi. Poti sa ramai in camin, contra unei sume frumusele, cu care il manjesti pe administrator. Esti obisnuit cu caminul, te-ai obisnuit si cu gandacii, si cu petrecerile date pe hol, si cu gatitul pe plita. Problema e ca, desi ai dat tu o spaga destul de consistenta, s-ar putea sa te trezesti dat afara pe motiv de neavut dreptul la camin. Si uite asa s-a nascut categoria "fac master ca sa am camin". Daca urmezi calea masterului de nevoie, te-ai scos.

Ok, ce faci cand termini si masterul si chiar nu mai poti sa ramai printre studenti? Paai, poti sa te muti cu chirie. Vreo 200, 300 de euroi pentru o garsonerie de doi pe doi, cu un pat ale carui arcuri ies prin saltea, cu o baie cat o masina de spalat. Da' zici, consolandu-te, "what the hell, acasa vin numai sa dorm". Mai ramane sa faci rost de euroii cu pricina, care (fuck) nu cresc in copaci, ai tai sunt niste amarati de agricultori care au ramas pe ogoarele patriei, ca sa ridice agricultura pe culmi nebanuite, iar seful se uita la tine cas atunci cand ceri un salariu care sa te ajute sa supravietuiesti (ca, de, in facultate ai fost ocupat sa inveti, in loc sa muncesti si tu ceva si sa capeti experienta).

Eeee, si daca ai ceva experienta si castigi un salariu bunicel (sa zicem vreo 600 de euro, ca numa' in euro vorbim - daca ar fi stiut oamenii istoriei ca se lupta degeaba pentru moneda nationala, ar fi lasat-o naiba balta si ar fi facut ceva mai util pentru ei) devii obraznic si incepi sa te gandesti sa faci si tu un credit, sa iti iei garsoneria aia de 2 pe 2, inghesuita, cutie de chibrituri, da' macar sa fie a ta si sa nu mai stai cu sabia deasupra capului, fiind mereu la cheremul toanelor unui proprietar. Si daca tot dai 300 de euroi pe luna, macar sa stii ca, dupa ceva timp, devii tu proprietar. Ceva timp? Vise, taica, ceva timp inseamna cel putin 30 de ani. Oleeeeo, deci cand ies la pensie o sa am garsoniera mea? Ce mistooo! Heeei, da' stai asa ca nu-i asa. Pai tu, in inocenta ta, ai crezut ca iti da cineva creditul la care sa platesti o viata de om, fara un avans si pentru un salariu de 600 de euro? Stai, te gandesti, te perpelesti, cum sa o scoti la capat? Cine dracului te poate ajuta sa iesi din asta? Ai tai...de unde, ei saracii asteapta sa ii mai ajuti tu cu ceva; prietenul...asta nu vrea sa se bage ca ii e frica sa nu-l tarasti la primarie pe urma; camatarii...ar fi o solutie daca nu ai tine asa mult sa apuci sa mai vezi si alte anotimpuri; un domn avut, mai in varsta (ca in reclama la Dero)....si cum ii mai privesti pe tai in ochi, stiind ca te prostituezi pentru un acoperis deasupra capului?

Come on, trebuie sa existe o solutie....gandeste, gandeste, trebuie sa iti vina o idee, ca doar d-aia ai facut scoala, liceu, facultate, master si esti si doctorand. Asa iti trebuie; i-ai refuzat p-aia de la Pennsylvania University, ca, de, tu ai vrut sa ramai in Romanica, sa ajuti la reabilitarea economiei, la ridicarea nivelului de trai. Cum sa pleci tu din tara ta, de langa neamul tau cel romanesc - vorba lu' Tudor Gheorghe? Pai sa stai tu fara Becali, fara Baselu', fara succesuri? Stiiiu, te intorci acasa, sa devii functionar bancar, sa nu mai auzi tramvaie, sa nu mai fie praf, sa faci cel mult 10 minute pana la job, iarna sa nu depinzi de RATB-ul inzapezit. Pentru asta ti-ai pierdut tu jumatate de viata invatand, ca sa ajungi inapoi la ai tai, sa te bage ei cu pile pe la un job prost platit, unde sa vii in contact numai cu pilosi?

Lasa, Mary (la ea m-am gandit cand am scris aceste randuri), ramai in Bucuresti. Sora-mea o sa trebuiasaca sa renunte la cort la un moment dat, administratorul mi-a zis ca fiecare proprietar de apartament din bloc are dreptul la o portiune din gradina. Asa ca, pui cortul la mine, in gradina din fata blocului, iti dau si o lanterna (tot prin mila sora-mii) si te pregatesti pentru doctorat. O sa fii Mary cea cu (ne, ne, ne, nu cu vino 'ncoa) cortu', doctor in stiinte. Doamne ajuta sa nu ploua!