Romania si batranul

Acum doi ani, in vara, cand caldurile erau insuportabile pentru majoritatea oamenilor normali, nu si pentru mine, am avut o actiune in azilele de batrani si in caminele de copii cu dezabilitatzi. Brusc, autoritatzile devenisera interesate de ei. De fapt, suna asa, intr-un fel, dadea bine la stirile de la ora cinci, " cod rosu; autoritatile se implica, se fac verificari la nivelul....". Si acum am un gust amar.

A fost o actiune mixta, erau implicate mai multe autoritatzi,..... asa, ca pentru credibilitate. Primul contact, intr-unul din azile: in curte batrani, ...multzi, afara 50 de grade; langa gard, un cal, in soare, fara apa, afara aceleashi 50 de grade. Care este legatura dintre cele doua tablouri? Una singura ...Dezinteresul. Am intrat incet , ma durea ca ma privesc intr-un fel anume, " eram doamna de la centru, care a venit sa verifice", nu intzelegeau ce, dar nu conta. Pentru ei eram persoana importanta din afara, imi spuneau " saru' mana", iar eu simtzeam nevoia sa le sarut eu mainile, la propriu. Maini care ingrijisera copiii; care acum se debarasasera de ei, maini care muncisera pentru copiii; care acum se debarasasera de ei, maini care acum cautau un sprijin si ....nu-l gaseau, deoarece copiii lor se debarasasera de ei. O, Doamne, aveau nevoie de atat de putzin si uneori nu primeau nimic. Aveau nevoie macar de o vorba buna. Am crezut ca mor... A fost primul contact si mi s-a parut sfarsitul lumii... Dar am intrat in azil, insotzita de conducerea unitatzii si am mai murit un pic... Afara era racoare in comparatzie cu ce era in interior... Raspunsul a fost unanim...nu sunt bani. Iar eu nu puteam ajuta cu nimic. Si am mai murit un pic.. Am inceput controlul, usor indarjita de un aspect: directoarea era grabita, urma sa aibe loc "taierea panglicii" bisericii din curtea azilului. Si era impacientata, ca urmau sa vina " figuri politice importante ale judetzului" iar venirea noastra o incurca un pic, as spune eu. Si revolta ma macina. De ce pentru biserica au fost bani, iar pentru o instalatzie de aer conditzionat, nu? Un preot i-a spus bunicii mele ca, daca vrei sa te rogi la Dumnezeu, nu trebuie sa te duci in biserici renumite, nu, Dumnezeu este peste tot; si in padure, numai credintza sa fie. Mai mult nu mai spun...

Am vazut ca se poate manca in vecinatatea toaletei, doar pentru faptul ca asa a fost proiectata cladirea, ma indoiesc insa ca cineva si-a batut capul cum sa evite acest aspect. Am vazut batranei care isi luau in pat langa ei si ultimul coltzishor de paine. Am vazut asistente care le puneau mancarea pe noptiera oamenilor care erau perfuzatzi, care erau aproape in stare de inconsientza, numai din dorintza de a arata nu stiu cui , ca au ce manca batranii, ca sunt bine ingrijitzi. Am vazut batrani atat de slabi, cum nu cred ca am vazut vreodata...Am vazut dezinteres, am vazut comoditatea, ignoranta, am vazut insa si oameni dedicatzi acestei cauze, oameni care cu putzinii bani dati de catre stat, faceau minuni, in sensul ca era curatzenie, se putea respira, batranii pareau, daca nu fericitzi, cel putzin multzumiti.

A fost primul contact, a urmat un lung sir. Am vazut copii ai nimanui, copii lovitzi de soarta, copii cu dizabilitatzi severe, care trebuiau legatzi ca sa nu-si provoace singuri suferintza, copii care nu stiu daca cunoshteau sensul cuvantului mama sau daca au spus vreodata mama, copii cu SIDA, ..........copiii nimanui. Si acum, cand inchid ochii, parca ii vad, trishti, bolnavi, marcatzi, uneori prost ingrijitzi, alteori insa le citeai bucuria in ochi, cand cei care ii ingrijeau intrau in aria lor vizuala.

Am gasit o sumedenie de nereguli, nu le detaliez, nu spun unde, pentru ca nu este etic. Am dat si amenzi, am primit si telefoane, am fost " certata " pentru sanctiunile aplicate....., de catre cei care gresisera (!!), am confiscat alimente destinate copiilor ... expirate ..., am facut cat am putut pentru ei, realizez insa ca a fost ...prea putzin. Atat am putut insa.....