O zi din viata lui Mos Craciun autohton

Tara lui Mos Craciun. 27 noiembrie 2008. Afara e lapovita. Traficul e blocat. Ca de fiecare data cand ploua. Semafoarele sunt pe galben intermitent. Autoritatile sunt ocupate cu alegerile. Si cu campania electorala. In fata casei familiei Craciun, doi cersetori asteapta sa-si exprime dorintele pentru sarbatori. Sunt uzi pana la piele. Parca ar fi niste curci plouate. Dar nu renunta. Tot pandesc sa iasa vreun membru al familiei.

In casa lui Mos Craciun e frig. Ca nu si-a mai platit intretinerea. Nuuu, nu din cauza lipsei de fonduri. Din cauza de negasit administrator. In afara de frig, mai si pute. Ca s-a apucat si el ca omu' sa-si repare tevile. Si si-a luat teapa de la zugravi si instalatori. E clar, cineva nu va vedea nimic sub brad pe 25 decembrie. Poate nu va vedea nici brad. Trecem peste frig si miros. Sa vedem cu ce se ocupa membrii familiei. Si sa simtim atmosfera calda, familiala. Sa vedem cum decurge acesta zi.

La 7 suna telefonul care anunta inceputul unei noi zile de munca. We wish you a merry christmas, we wish you a merry christams. Dupa vreo cinci minute de dorit craciun fericit, doamna casei se ridica si se indreapta cu pasi apasati spre bucatarie. Pune doua castronase cu cereale si laptic la incalzit. La microvele. Alimenteaza filtrul de cafea cu apa, cafea si curent electric. Face doua sandwichuri si le arunca in sandwichmaker. Calca repede hainele de munca ale capului de familie. Se indreapta spre dormitor, sa isi trezeasca sotul. "Iuuubi, iuuubi, trezeste-te! Nu e bine sa intarzii tocmai azi la fabrica. Stii bine ca trebuie sa discutati disponibilizarile si sa analizati care sunt efectele crizei asupra afacerii noastre".

Dupa vreo 10 minute de cicaleala, el se trezeste. Are foarte clar in minte ce are de facut azi. E un tip foarte organizat. E profi. Lucreaza numai respectandu-si deadline-urile. Are strategii. A implementat proceduri si politici. De retentie. A renilor. Si nu numai. Coboara din pat. Sufla in palme sa le dezghete. Intra la dus. A uitat ca de azi sunt in revizie aia cu apa calda. Se spala ca pisica. In timp ce se barbiereste (numai cu Gillete, ca sa ajute sportul romanesc), se gandeste la intalnirile de peste zi.

La prima ora se vede cu liderul de sindicat al impachetatorilor de cadouri; urmeaza o intalnire cu doua tinere pitzi ca sa discute o posibila sponsorizare din partea lui pentru ca ele sa isi poata imbunatati airbagurile. Spre pranz are programata o vizita de lucru in fabrica. Nu de alta, dar se apropie sarbatorile. Si vrea sa vada daca graficul e respectat intocmai. Si, in plus, face si o baie de multime. Desi nu ar mai fi nevoie. Angajatii il iubesc. Desi il jupoaie de bani. Pentru salarii. Dar n-are incotro. Forta de munca e din ce in ce mai putina. Si de mai proasta calitate. Si var'-su, Mos Gerila, abia asteapta sa ii fure oamenii.

Cu gandul la toate acestea, porneste spre bucatarie. Mult spus bucatarie. E mai mult un dulap. Unde sa ai bucatarie, daca toata garsoniera e cat o bucatarie? Mananca sandwichul cu salam, bea o gura de lapte, isi pune costumul Steilman (reparat de sotie acolo unde se tocise materialul), isi saruta sotia zicandu-i "sa nu uiti ca diseara e randul tau sa cumperi paine" si pleaca. In fata casei, da peste cei doi cersetori. Nuuu, nu le da bani. Pentru ca nu incurajeaza cersetoria. Le da pachetelul pe care i-l facuse sotia. Si le promite ca pe 25 ii va vizita. Nu de alta, dar sa ii dea si lui de mancare.

Ajuns in parcare, observa ca un vecin mai suparat pe viata il blocase. Dupa ce ii si zgariase nitel portiera. Asta e. Sa fim buni, ca e luna generozitatii. Aiurea. Il ia cu friguri pe sira spinarii gandul ca ar trebui sa mearga la Politie, sa astepte cinci sase ore. Se da batut. Si prefera sa uite. Si sa ierte. Se urca in Logan (Mos Craciun e ascultator, asa ca l-a impresionat Basica si a dat renii pe Logan). Masina nu porneste la prima cheie. Nici la a doua. Ce-o mai fi? Loganului nu ii place sa mearga pe ploaie? Cu multa rabdare si dupa cuvinte pline de iubire (ca Mos Craciun nu injura ca la usa cortului), masina se lasa induplecata. Intra impreuna in trafic. Dupa cinci blocaje, trei fortari ale galbenului, dupa o spaga data paznicului de la parcare, ajunge la munca.

Aici toti trag. Nuuu, nu la masea. Ca Mos Craciun nu lucreaza la soselele Bucurestiului. Trag sa termine norma de jucarele. Este o atmosfera fooarte placuta. Cu mici exceptii. Intre spiridusi au avut loc ceva altercatii. Din cauza secretarei. Blonde. Care iese la masa cu toti spiridusii. Fata desteapta. Impachetatorii de cadouri vor salarii mai mari. Chiar daca e criza. Ameninta cu greva. Dupa investigatii, Mos Craciun afla ca, de fapt, era doar o manarie a liderului de sindicat. Care vroia sa plece la Viena de revelion. Si nu avea suficiente finante. O rezolva. Liderul primeste un avertisment scris de la departamentul de HR. Dar si un imprumut de la Mos Craciun. Ca sa poata merge in strainataturi. Ca pentru Mos Craciun e foarte importanta satisfactia si comfortul psihic al angajatilor. Asa ca umbla la soft benefits. Asa se explica de ce el, ditamai Mos Craciunul sta intr-o garsoniera, mananca sandwichuri cu salam si se imbraca in costumul ala Steilman carpit de sotie.

Urmeaza intalnirea cu oamenii. Asta e partea preferata a lui Mos Craciun. Ii place sa stea printre oamenii lui. Sa simta pulsul afacerii. Sa-si cunoasca spiridusii. Si sa stie cu ce probleme se confrunta fiecare. Si incearca sa ii ajute. Stie ca ar trebui sa vorbeasca cu ei despre disponibilizari. Dar nu poate. Cauta solutii sa reduca cheltuielile prin alte mijloace. Si sigur le va gasi. Ca doar e manager. Si a fost prevazator. Are ceva economii puse deoparte. Pentru criza asta. In plus, nu-si permite sa piarda oamenii. A investit mult in ei. Traininguri serioase. Si acum sunt cei mai buni specialisti de pe piata. Ok, va gasi el solutii. Va trebui sa infrunte cicaleala sotiei, dar se va descurca.

Dupa baia de multime, sta de vorba cu pitzi. Le explica de ce nu le va finanta. Le vorbeste despre interiorul care e mai important decat exteriorul. Incearca sa le atraga atentia asupra efectelor capriciilor lor. Mare om e Mos Craciun asta. Are o rabdare de fier. Pitzi nu inteleg. Dar se dau batute. Si ii cer sa le aduca doi pitzi baieti, daca el nu se baga. Primesc explicatii cum ca si pe piata baietilor e criza. E criza de baieti punct. Ce sa mai zicem de pitzi baieti! Pleaca fetele cam nesatisfacute. Asta e. Poate la anul.

Mai are o intalnire importanta. Cu var'-su. Mos Gerila. Sa puna la cale afacerile. Si sa vada cum trec prin criza, fara sa fie afectati oamenii. Pentru ca, dincolo de competitia dintre ei, cei mai importanti sunt oamenii. Cad de acord ca anul asta, cu titlu de exceptie, sa colaboreze si sa viziteze amandoi in acelasi timp oamenii. Asa ca, isi vor uni fortele si vor veni amandoi pe 25.

Dupa o zi asa plina, pleaca spre casa. Face doua ore. Pentru ca e acelasi blocaj in trafic. Eheee, s-au dus vremurile cand urca in sanie si zbura pe deasupra orasului. Acu' sta in trafic la fel ca toti muritorii de rand. Trece pe la un fast food sa ia ceva de mancare. Ca sotia a fost si ea ocupata azi. Si nu vrea sa o mai oboseasca si el cu stresul gatitului. Nu e adeptul fast foodului. Dar azi, cu titlu de exceptie, le va face astora vanzare.

S-a mai dus o zi. Urmeaza o masa cu sotia. Si spera ca in seara asta sa vina si aia cu gresia si faianta. Are o presimtire. Ca maine va sta de vorba cu multa lume. Lumea isi aduce mereu aminte de el. Cam de la inceputul lui noiembrie. Pana pe 25 decembrie. Pe urma, intra iar in anonimat. Dar el e fericit asa. E multumit. Simte, asadar, ca maine va sta de vorba cu o persoana speciala. Care ii va cere ceva special. Dar mai e pana maine.