De alaltaieri, oficial, pentru mine a inceput sezonul sarbatorilor. A fost 24 noiembrie. Am sarbatorit un sagetator. De fapt, nu l-am sarbatorit. Ca am fost la munci. Dar urmeaza sa-l sarbatorim. Ca doar e sagetator. Si stalpul casei. Asa ca, hai la multi ani, sa ne traiasca!
Pentru toata lumea a cam inceput sezonul sarbatorilor. Se vede. Se simte in aer. Nu ca suntem mai buni. Sau mai generosi. Nuuu, ca se fac iar cozi pe la super si hypermarketuri. Lumea vorbeste. Nu despre spiritul Craciunului. Despre Ghita. Nu acela pe care il asteapta Cleopatra Stratan la portita. Nu, altu' Ghita. Care Ghita va fi sacrificat intocmai respectand normele europene. Fara sa sufere. Eventual va fi adormit inainte. I se va recita o poezie, un canticel. Buun. Deci toata lumea vorbeste de Ghita. Cat de scump e el. Nu asa generic vorbind. Nu, practic vorbind. E vreo 10 roni kilogramu'. Daca eram si eu o Ghita, se imbogateau ai mei.
Stiu ca e urat sa scriu in prag de sarbatori despre chestii atat de lumesti. Dar asta se vorbeste in jurul meu. Toti se dau peste cap, vand din casa (s-au luat dupa mine), fac artificii financiare, doar doar si l-or permite pe el. Pe Ghitisor. Lumea nu vorbeste de colinde. Vorbeste de curatenie generala. Aia in care iti omori mainile de la soda si de la atata frecat. Gresia. Si faianta. Si aragazul bibelou. Care, desi bibelou, tot se murdareste. Se mai discuta despre solutii de curatat geamurile. Si uite cum fac trimitere la o postare de zilele trecute: femeia, oricata scoala ar avea, oricat de feminina si feminista ar deveni, simte mereu nevoia sa revina de unde a plecat. La cratita.
La job, a inceput lumea sa se agite. Referitor la unde mancam ca porcii si bem pana cadem sub masa. Ce biiineee!!! Sa mananca si gura noastra!!! Si sa ne facem cadouri. Se trage din palarie. Un biletel. Cu cel care va consuma o particica din bugetul alocat cadourilor de Craciun. Aceste biletle se mai si schimba. Cand nu ne convine destinatarul cadoului. Ramane sa mai invatam cate-o poezie si sa facem o mica serbare a pomului de iarna. Si sa vina Mos Craciunila. Pentru fete. Si Baba Craciunita pentru toti baietii. Toti 4. Ca atatia sunt in toata firma.
In oras, traficul e blocat. Vaaai, ce surpriza, o sa spuneti. Dar chiar e. E mai blocat decat de obicei. E blocaj in blocaj. Ca ne pregatim pentru 1 decembrie. Si defilam. Cu baietii aia, saracii, care tremura. Si zambesc la cerere. Si se gandesc cu jind la fasolea cu ciolan de la mamele lor de acasa. Si, cu gandul la fasole, defileaza. Prin fata celor cu gandul la ciolan. Care, din putinul lor de bugetari, aduc coroane. Ca sa dea bine pe sticla. Si romanii merg sa-i vada. Si pe cei cu gandul la fasole si pe cei cu gandul la ciolan.
In curand va incepe marea impodobire. Cu beculete. Care vor consuma cat tot Bucurestiul. Dar va fi atmosfera de sarbatoare. Ca atmosfera de sarbatoare, mai nou, sta in beculete. Si va urma probabil si un brad. Din otel. Pe la Unirea. Unde se vor inghesui toti romanasii. Sa simta mirosul de cetina otelita. Si vor fi iar blocaje. De data asta, intre pietoni. Pietonii vor circula bara la bara. Si va mai veni si Revelionul. Cu concerte in piete. Cu sticle si pahare de plastic. Cu Loredana si cu vesnica Agurida.
Si uite asa vor trece si sarbatorile de iarna. Cu incasari uriase pentru retail. Pe care nici criza lu' peste nu le va estompa. Cu revelionul lui Vanghelie, unde se vor lupta pensionarii cu tinerii (viitorul si speranta tarii) pentru somon fume si icre de manciuria. Cu brazi taiati fara cap, care, dupa 25 decembrie, vor fi abandonati prin piete. Cu zapada care, bineinteles, va lua prin surprindere pe toata lumea. Cu nu stiu cate intoxicatii si tulburari digestive.
Am intrat in starea specifica sarbatorilor. Stiu, stiu. Se vede dupa tonul optimist al acestei postari. Azi am prezentat realist ce vor insemna sarbatorile. Din punctul de vedere al gunoierului care se va lupta cu muntii de gunoaie, al soferului care se va lupta cu rezulatatele somnului autoritatilor cand va veni iarna cu colindul, al omului de rand care anul asta chiar isi va lua numai o sticla de suc si una de sampanie de la coltul blocului. De maine, voi scrie mai visator, mai la sentiment. Ca, totusi, vine cea mai frumoasa perioada a anului!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu