Stiam eu ca lumea apasa prea tare pe acceleratie si alearga mereu si sare peste diverse etape. Dar nici chiar asa. Abia e 18 noiembrie. Toate supermarketurile, hypermarketurile si alte marketuri sunt pline ochi. De globulete. De braduleti. De cadouri. Stati asa ca nu-i asa. Pai primii eu cadouri, astfel incat sa fiu lovita de generozitate si sa dau startul maratonului de cheltuit banii pe care nu-i am? Adica, venii Sf. Andrei? Nu, nu? Atunci, unde va grabiti asa?
Cand eram copil, stiam care e semnul de inceput al sarbatorilor. Tirul ala plin de luminite colorate si canticelul "Holidays are coming, holidays are coming". De la Coca Cola. Cand intra pe televizor tirul, stiam. Incepea sa miroase a vacanta. A cozonaci. A brad. A cadouri. A zapada. Si stiam ca urma sa faca mama prajituri. Ca la noi sarbatorile incep cu ziua unui sagetator. Si ce mai trebaluia saraca mama, sa faca jde mii de feluri de prajiturele si prajiturici, ca sa aiba domnul inginer sef cu ce se da smecher. Ca pe vremea aia nu exista Ana. Cofetaria.
Si urma ziua mea. Concentrila. Nu orice zi. Ziua MEA. Prajiturele pe platou. Era un alunecuus. Ma ducea mama. La scoala. Si eram impopotanata. Ca eram sarbatorita, deh! Ce-mi mai placea sa fiu in centrul atentiei! Sa ma pupe toti. Si profesorii sa-mi ureze. In ziua aia nu ma asculta nimeni, la nicio materie. Nu stergeam tabla. Eram sarbatorita. Primeam parca si flori. Si cadouri. De la Lumi, saraca. Ea era prietena tuturor. Si fata cu cadoul. Aveam si un admirator. Secret. Din pacate nu era cel de care imi placea mie. Ca asa-i in tenis.
Si stiam ca dupa Sf. Andrei urmeaza sarbatorile. Venea 1 Decembrie cand dormeam acasica. Sau, in cosmaruri, faceam curatenia de Craciun. Pe urma Mos Nicolae. Cred ca mosul asta a avut radarul de deasupra casei noastre busit. Ca nu vedea ca eram noi nazdravane. Ca n-am primit niciodata nuieluse. Am primit mereu cadoaie. Si dulciuri. Cand am implinit 18 ani, am primit papusi. Niciodata nu am fost mai fericita ca la Mos Nicolae ala. Ca pieptanam papusile all day long. In loc sa invat pentru bac. Acu' ma uit la sutele de maimutoaie de plus si ma gandesc ce-o fi fost in capul alor mei. De mi-au achizitionat atatea jucarele.
De Craciun era de doua ori prilej de bucurie. Vai de cei ce nu-si aminteau ca ma mai cheama si Cristina. Vai de cei ce nu se prezentau cu un cadouas, ceva. Imi amintesc si acum mirosul sarmalelor din dimineata de 25 decembrie. Si cum batea tata usor la usa. Hei, cred ca v-a cautat Mos Craciun. Si cursa din dormitor in sufragerie. Si emotia descoperirii cadourilor. Si vesnicele pijamale sau treninguri. Astea ni le lua mereu Doamna Craciunita. Ce sa faci, ea-i mai practica. Mosul era cel cu ceasuri, parfumuri, telefoane, bijuterii.
Si acuma se presupune ca plecam la galop spre magazine. Sa luam cadouase. Maratonul cumparaturilor. Da' nici macar n-a nins! Si toamna nu s-a terminat. Ca inca mai miroase a frunze arse! Si nici n-am apucat sa-i scriu lu' Mos Craciun! Ca sunt atatea pe care mi le doresc! Dar nici n-am apucat sa fac fapte bune, ca sa imi aduca Mosul toate alea de le cer eu! Si n-a venit nici Sf. Andrei! Mai bine! Ca oricum n-am bani de cinste! Asa ca, mai usor cu sarbatorile ca suntem in criza economica!!!
Cand eram copil, stiam care e semnul de inceput al sarbatorilor. Tirul ala plin de luminite colorate si canticelul "Holidays are coming, holidays are coming". De la Coca Cola. Cand intra pe televizor tirul, stiam. Incepea sa miroase a vacanta. A cozonaci. A brad. A cadouri. A zapada. Si stiam ca urma sa faca mama prajituri. Ca la noi sarbatorile incep cu ziua unui sagetator. Si ce mai trebaluia saraca mama, sa faca jde mii de feluri de prajiturele si prajiturici, ca sa aiba domnul inginer sef cu ce se da smecher. Ca pe vremea aia nu exista Ana. Cofetaria.
Si urma ziua mea. Concentrila. Nu orice zi. Ziua MEA. Prajiturele pe platou. Era un alunecuus. Ma ducea mama. La scoala. Si eram impopotanata. Ca eram sarbatorita, deh! Ce-mi mai placea sa fiu in centrul atentiei! Sa ma pupe toti. Si profesorii sa-mi ureze. In ziua aia nu ma asculta nimeni, la nicio materie. Nu stergeam tabla. Eram sarbatorita. Primeam parca si flori. Si cadouri. De la Lumi, saraca. Ea era prietena tuturor. Si fata cu cadoul. Aveam si un admirator. Secret. Din pacate nu era cel de care imi placea mie. Ca asa-i in tenis.
Si stiam ca dupa Sf. Andrei urmeaza sarbatorile. Venea 1 Decembrie cand dormeam acasica. Sau, in cosmaruri, faceam curatenia de Craciun. Pe urma Mos Nicolae. Cred ca mosul asta a avut radarul de deasupra casei noastre busit. Ca nu vedea ca eram noi nazdravane. Ca n-am primit niciodata nuieluse. Am primit mereu cadoaie. Si dulciuri. Cand am implinit 18 ani, am primit papusi. Niciodata nu am fost mai fericita ca la Mos Nicolae ala. Ca pieptanam papusile all day long. In loc sa invat pentru bac. Acu' ma uit la sutele de maimutoaie de plus si ma gandesc ce-o fi fost in capul alor mei. De mi-au achizitionat atatea jucarele.
De Craciun era de doua ori prilej de bucurie. Vai de cei ce nu-si aminteau ca ma mai cheama si Cristina. Vai de cei ce nu se prezentau cu un cadouas, ceva. Imi amintesc si acum mirosul sarmalelor din dimineata de 25 decembrie. Si cum batea tata usor la usa. Hei, cred ca v-a cautat Mos Craciun. Si cursa din dormitor in sufragerie. Si emotia descoperirii cadourilor. Si vesnicele pijamale sau treninguri. Astea ni le lua mereu Doamna Craciunita. Ce sa faci, ea-i mai practica. Mosul era cel cu ceasuri, parfumuri, telefoane, bijuterii.
Si acuma se presupune ca plecam la galop spre magazine. Sa luam cadouase. Maratonul cumparaturilor. Da' nici macar n-a nins! Si toamna nu s-a terminat. Ca inca mai miroase a frunze arse! Si nici n-am apucat sa-i scriu lu' Mos Craciun! Ca sunt atatea pe care mi le doresc! Dar nici n-am apucat sa fac fapte bune, ca sa imi aduca Mosul toate alea de le cer eu! Si n-a venit nici Sf. Andrei! Mai bine! Ca oricum n-am bani de cinste! Asa ca, mai usor cu sarbatorile ca suntem in criza economica!!!
4 comentarii:
Ce ma deprima cel mai tare? Cum nu stii? Aparitzia ornamentelor de Craciun. Cum de ce?! Inseamna ca din acel moment ma pot trezi in oricare dimineata cu ...."balana" in usa...! Groaznica imagine!
:)) Vine, vine...Nu o simti? Saniuta fuuuge, nimeeeni n-o ajuunge, are dooor de duuuca, parc-ar fi naluca. Toata ziua prin ZAPADA, vine lumea sa o vada, saniuta e usoooara, fuge parca zboara!!!!
Fruntea sus, nu mai sunt decat 4 luni de zapada. Pe urma, gata, vine vara ta, te duci la plaja.
Incerc, dar nu promit.
Trimiteți un comentariu