Alt subiect tabu. Nu se discuta. Nu se da pe fata. Nu se scoate la lumina. Nu stim. Nu cunoastem. Nici usturoi n-am mancat, nici gura nu ne miroase. Ciine, euuu? Niciodata. Nici sa stiu ca raman singur. Pentru toata viata. Nici impins de curiozitate. Ca eu nu sunt curios. Nici impins de la spate de vreun coleg "binevoitor". Ca asta cu agatatul pe net e de porc. Biiine, am un cont hi5, dar e mai mult asa, for fun. Si ce daca il updatez zilnic? Si mai pun cate-o poza in care arat beton? E just for fun.
Biine. Eu nu am cont hi5. Ca nu-mi place. Ca il consider ca fiind o vitrina. In care toata lumea se expune. Isi prezinta pozele. In toate pozitiile, in toate toalele, cu toate frizurile, din profil, din fata, din spate. Si aceste conturi vizeaza, zice-se, ca oamenii sa se cunoasca cu alti oameni. The more the merry. Si mi se mai pare ca, stiindu-se vazuti si vizitati, oamenii isi dau in petec. Cu stangul in dreptul. Uita de intimitate. Si uneori de decenta. Si de limite. Oricum, ramane alegerea fiecaruia dintre noi ce si cum face cu imaginea sa.
Internetul asta e destul de priculos. Creaza dependenta. Se joaca cu timpul si mintea copiilor. Rapeste timpul care alteori era alocat cu totul altor activitati. Internetul scoate la iveala chestii care uneori ar fi mai bine sa ramana ascunse. Este uneori si folositor. Destul de des in ultimul timp. Este o a doua lume, cu reguli destul de clare, mult mai periculoasa deseori decat cea reala.
Nu as prea vrea sa scriu acum de utilitatea Internetului in ale cumparaturilor, despre cat timp este economisit printr-un click. Sa scriem azi despre net ca principala metoda de comunicare, ca posibil Cupidon. Si Cupidon asta e de doua feluri: e ala care aduce impreuna oameni pentru o clipa si ala care aduce oameni impreuna pentru o viata, sau pentru toate vietile. Primul, sa-l numim generic Cupihatahata, se ocupa de oamenii ce se ghideaza dupa un motto simplu (carpe diem). Si acest Cupihatahata virtual nu are implicatii prea mari. Nici asupra personalitatii celor pe care ii tuna si ii aduna. Nici asupra vietilor acestora. Are un rol scurt, de o noapte. Cel mult.
Cupidon al doilea, sa-i zicem Cupisentimentalul, vine ca o furtuna. Incepe prin a face liniste. Exact ca o furtuna. Si sfarseste prin a incurca tot. Si pe toti. Pe vremuri, Cupisentimentalul virtual avea de unde alege. De unde sa faca permutari si combinatii. Acum e din ce in ce mai greu. Pentru ca frati-su, Cupihatahata isi vara mereu nasul. Cu toate acestea, are saracul uneori si noroc. Si reuseste sa mai lege cate ceva. Sa-i mai pice si lui cate ceva. Nici prea prea ca sa fie retrogradat, dar nici foarte foarte ca sa fie promovat. Nu-si face norma, da' nici nu e dat afara.
Cateodata, Cupihatahata si Cupisentimentalul isi dau mana (de fapt, eu cred ca primul ii forteaza mana celui de-al doilea) si iese cu scantei. Omul lui Cupihatahata vrea doar o clipa in viata, cel al lui Cupisentimentalul vrea toate clipele din viata. Primul omulet isi ia ce are nevoie si dispare. Al doilea omulet asteapta. Si asteapta. Se pune la dispozitia primului. Primul mai vine din cand in cand, isi mai ia portia de clipa, mai consuma din primul si iar dispare. Al doilea moare putin cate putin. Se stinge in fiecare zi fara acea clipa.
Da, stiu, asa e si in viata reala, nu numai in cea virtuala. Parca cea virtuala e mai putin dura. Acolo poti sa cunosti mintea omului. Inainte de a te lasa atras de ambalaj. E oare ceva mai interesant, mai profund, mai graitor despre cineva, decat propria-i minte? Netul iti da voie sa alegi dupa alte criterii. Care sunt poate mai importante. Si uite asa se leaga prietenii. Comunitati. Oameni manati in lupta de aceleasi principii. Care rad la aceleasi glume. Care nu simt nevoia sa iasa in club sambata seara. Ci, mai degraba, sa stea in motul patului, cu "jumatatea intregului" si sa savureze un film. Poate chiar de desene animate. Si sa manance clatite. Si sa bea un pahar de Sangria. In loc de nu stiu ce cocktail, intr-un loc plin de fum si de fumuri.
In fine. Pana la urma, pescuitul asta pe net, fie ca e el pescuit de jumatate, fie ca e pescuit de prieteni, este o alternativa la lipsa de comunicare si la lipsa de timp din viata reala. Si suntem cativa care putem depune marturie ca, avand putin noroc, poti gasi super oameni. Sunt si cativa care pot vorbi mai mult despre Cupihatahata. Si inca vreo doi trei pot depune marturie pentru tepele pe care le-au primit. Si pentru felul in care viata le-a fost data peste cap. Dar, in final, e alegerea fiecaruia, cat, cum si ce accepta din dorinta de a fi fericit.
Biine. Eu nu am cont hi5. Ca nu-mi place. Ca il consider ca fiind o vitrina. In care toata lumea se expune. Isi prezinta pozele. In toate pozitiile, in toate toalele, cu toate frizurile, din profil, din fata, din spate. Si aceste conturi vizeaza, zice-se, ca oamenii sa se cunoasca cu alti oameni. The more the merry. Si mi se mai pare ca, stiindu-se vazuti si vizitati, oamenii isi dau in petec. Cu stangul in dreptul. Uita de intimitate. Si uneori de decenta. Si de limite. Oricum, ramane alegerea fiecaruia dintre noi ce si cum face cu imaginea sa.
Internetul asta e destul de priculos. Creaza dependenta. Se joaca cu timpul si mintea copiilor. Rapeste timpul care alteori era alocat cu totul altor activitati. Internetul scoate la iveala chestii care uneori ar fi mai bine sa ramana ascunse. Este uneori si folositor. Destul de des in ultimul timp. Este o a doua lume, cu reguli destul de clare, mult mai periculoasa deseori decat cea reala.
Nu as prea vrea sa scriu acum de utilitatea Internetului in ale cumparaturilor, despre cat timp este economisit printr-un click. Sa scriem azi despre net ca principala metoda de comunicare, ca posibil Cupidon. Si Cupidon asta e de doua feluri: e ala care aduce impreuna oameni pentru o clipa si ala care aduce oameni impreuna pentru o viata, sau pentru toate vietile. Primul, sa-l numim generic Cupihatahata, se ocupa de oamenii ce se ghideaza dupa un motto simplu (carpe diem). Si acest Cupihatahata virtual nu are implicatii prea mari. Nici asupra personalitatii celor pe care ii tuna si ii aduna. Nici asupra vietilor acestora. Are un rol scurt, de o noapte. Cel mult.
Cupidon al doilea, sa-i zicem Cupisentimentalul, vine ca o furtuna. Incepe prin a face liniste. Exact ca o furtuna. Si sfarseste prin a incurca tot. Si pe toti. Pe vremuri, Cupisentimentalul virtual avea de unde alege. De unde sa faca permutari si combinatii. Acum e din ce in ce mai greu. Pentru ca frati-su, Cupihatahata isi vara mereu nasul. Cu toate acestea, are saracul uneori si noroc. Si reuseste sa mai lege cate ceva. Sa-i mai pice si lui cate ceva. Nici prea prea ca sa fie retrogradat, dar nici foarte foarte ca sa fie promovat. Nu-si face norma, da' nici nu e dat afara.
Cateodata, Cupihatahata si Cupisentimentalul isi dau mana (de fapt, eu cred ca primul ii forteaza mana celui de-al doilea) si iese cu scantei. Omul lui Cupihatahata vrea doar o clipa in viata, cel al lui Cupisentimentalul vrea toate clipele din viata. Primul omulet isi ia ce are nevoie si dispare. Al doilea omulet asteapta. Si asteapta. Se pune la dispozitia primului. Primul mai vine din cand in cand, isi mai ia portia de clipa, mai consuma din primul si iar dispare. Al doilea moare putin cate putin. Se stinge in fiecare zi fara acea clipa.
Da, stiu, asa e si in viata reala, nu numai in cea virtuala. Parca cea virtuala e mai putin dura. Acolo poti sa cunosti mintea omului. Inainte de a te lasa atras de ambalaj. E oare ceva mai interesant, mai profund, mai graitor despre cineva, decat propria-i minte? Netul iti da voie sa alegi dupa alte criterii. Care sunt poate mai importante. Si uite asa se leaga prietenii. Comunitati. Oameni manati in lupta de aceleasi principii. Care rad la aceleasi glume. Care nu simt nevoia sa iasa in club sambata seara. Ci, mai degraba, sa stea in motul patului, cu "jumatatea intregului" si sa savureze un film. Poate chiar de desene animate. Si sa manance clatite. Si sa bea un pahar de Sangria. In loc de nu stiu ce cocktail, intr-un loc plin de fum si de fumuri.
In fine. Pana la urma, pescuitul asta pe net, fie ca e el pescuit de jumatate, fie ca e pescuit de prieteni, este o alternativa la lipsa de comunicare si la lipsa de timp din viata reala. Si suntem cativa care putem depune marturie ca, avand putin noroc, poti gasi super oameni. Sunt si cativa care pot vorbi mai mult despre Cupihatahata. Si inca vreo doi trei pot depune marturie pentru tepele pe care le-au primit. Si pentru felul in care viata le-a fost data peste cap. Dar, in final, e alegerea fiecaruia, cat, cum si ce accepta din dorinta de a fi fericit.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu