Am amintit candva de o vizita efectuata unei doamne Popescu, undeva intr-un cartier de blocuri gri, printre multi oameni colorati, asezati claie peste gramada intr-un bloc turn, facut de Ceasca, anume pentru a inlatura casele si a industrializa totul. Doamna Popescu s-a obisnuit sa stea printre oameni "simpli" cum le zice ea. Ca eu deja ii numii intr-un anume fel. Spune ea ca sunt sinceri si inocenti. Ca nu te injunghie pe la spate. La figurat. S-ar putea, zic eu, sa o faca totusi la propriu. Ajung la destinatie.
Etajul 6. O garsoniera. Intru. Sinistru. O canapea. Veche si jerpelita. Un birou. Din lemn de cires. Un calculator. De ultima generatie. In rest, exact ceea ce se intelege printr-o garsoniera ceusista: mica, inghesuita, nezugravita, cu un mileu pe televizor. Se incadra perfect in zona. In garsoniera cinci pisici. Negre. Stateau imprastiate care pe unde apucasera. Fiecare avea culcusul ei. Erau cumintele. Dar negre. Pe biroul de cires doua pachete de tigari. Si o scrumiera cu vreo 20 de chistoace. E clar. Doamna Popescu fumeaza mult. Prea mult.
Incepem sa discutam. Pe un ton ridicat. Ca dumneaei e surda. Are aparat auditiv. Dar tot trebuie sa racnim ca sa ne intelegem. In fine, imi reglez volumul astfel incat ea sa ma inteleaga, iar vecinii sa nu afle toate problemele si nedumeririle mele referitoare la viata dincolo de puterea noastra de intelegere. Incep eu prin a-i explica de ce am ajuns la ea. Si cum. O perii putin, spunandu-i ca am aflat numai lucruri bune despre capacitatile ei. Imi multumeste si incepe sa mi se planga, exact ca profesionistul aflat in plin declin. Gaseste vinovati peste tot, fara insa a-si accepta propria-i vina.
Deschide nu stiu ce aplicatie. Incepe sa imi citeasca in stele. Imi spune ca se vedea cu ochiul liber ca ultima mea relatie nu ar fi mers. Ca nu ni se asezau planetele la fel. Ii zic sa lase trecutul. Sa imi zica de mine si de viitor. Imi spune ca am asa o treaba, nu prea imi mai amintesc exact, un fel de aura nu stiu de care. Ce sa mai la deal la vale, ca sunt superioara celorlalti pamanteni. Adica? Adica asa, nu ca privesc de sus, ca am nu stiu ce puteri de a intelege dincolo de obisnuit. Imi mai spune ca voi fi conducator. Lider. Chiar daca nu vreau? Chiar daca. Pentru ca e ceva dincolo de puterea ta. Bine. Fie. O sa am si doua casnicii. Ca una nu va fi de ajuns. Si gemeni sau tripleti. Desi nu am pe nimeni in familie care sa fi avut vreodata mai mult decat un copil per nastere.
Imi face nu stiu ce astrograme. Sa vada cum si in ce fel. Vede acolo ca sunt incapatanata. Si prea matura. Si prea selectiva. Adica, pe romaneste, pretentioasa. Mai vede si ca strainatatea ma cheama. Corect. Ma tot bate un gand. Nu prea ma mai retine nimic aici. Dar tocmai acum, cu criza asta financiara de a lovit intreaga lume? Sa fiu somer in strainatate? Cand pot fi somera aici? Ma tot intreaba daca am probleme de sanatate. Cred ca vede acolo in stele cum o sa mor. De tot insista. Devenind destul de scary, schimb subiectul. O plimb nitel ca sa vad ce ii poate mintea. O intreb de vise, de subconstient. Are rabdare, imi raspunde. Imi da cateva raspunsuri la care nu m-as fi gandit. Citeste femeia. Toata stima.
Din vorba-n vorba, ajungem sa discutam si despre zodiace. Si despre horoscop zilnic. Facut pentru bani. Zice ea. Ii judeca pe cei care se vand pentru bani televiziunilor. Cu trimitere directa la Urania. Hopa. Simt deja invidie. Imaginea pe care mi-o facusem o ia in jos. Imi spune ca in Romania nu mai este apreciata, asa ca lucreaza mai mult pentru francezi. Ok. Imi povesteste de vremurile cand era nelipsita de la OTV. Imaginea si mai la vale. Si era platita pentru fiecare aparitie. Si mai la vale. Acum mai lucreaza pentru Avantaje. Ca sa isi poata plati intretinerea. Si are clientele ei fidele. Si discrete. Din inalta societate. Ca si inalta societate are dubii, intrebari, framantari.
Dupa 4 ore. Cele doua pachete de tigari sunt terminate. Eu put ca un birjar. Am fumat pasiv, cat n-am fumat in toata existenta mea. Vorbim deja despre cum Papa a murit de cand haul si ca, de fapt, cel ce a murit acum recent era o copie. O clona. Ca sunt pe pamant oameni care vor sa detina adevarul absolut si nemurirea. Ma uit cas la ea. Ii spun ca nu are logica. Pentru ca oamenii pot clona trupul, insa sufletul nu. Ma contrazice. Incepe sa bata campii referitor la nu stiu ce transfer de amintiri. Prea mult pentru mine. Nu ma mai chinui sa inteleg. Imi mai vorbeste despre viata pe alte planete. Si cum extraterestrii sunt printre noi. SF. Nu am inteles niciodata filmele SF si nici nu mi-au placut. Asa ca, pas.
La sfarsitul intalnirii, am fost mai saraca cu 150 de roni. DAR: am plecat acasa linistita. Ca ma marit. Nu numai o data. De doua ori. Deja nasii ii am. Ca fac copii. O singura data. Trei. Ca voi castiga bani. Gramezi. Ca voi fi lider. Macar de opinie. Ca pisicile au stat linistite. Asa ca, nu sunt un om rau. Plin de energii negative. Care sa atraga pisicile. Sau sa le agite. Pfiu. Slava Domnului! Chiar imi faceam probleme. Ca sunt un om prea bun. Care se incarca si cu problemele celorlalti. Si n-ar trebui. Ca anul 2009 va fi unul de exceptie. De 2010 nu mi-a zis. Ca trebuie sa ma mai duc. Sa mai las 150 de roni. Ca sa plateasca si ea intretinerea. Sau sa isi ia tigari.
Aaa si, by the way, niciun astrolog, clarvazator, ghicitor sau alt din acesta paranormal, nu poate sa vada dincolo de 2012. Dupa ei, anul 2012 va fi sfarsitul. Nu neaparat al lumii. Dar sfarsitul a ceva. Problema e: daca ei nu vad dincolo de 2012, de ce mi-a zis mie dna Popescu ca ma marit dupa 30 de ani? Cum a vazut ea? Sau in 2012 mor toti. Si mai raman eu? Si eu cu cine fac tripletii? Ooofff, cate intrebari. Fara raspuns. A trecut deja jumatate de an. Poate ar fi cazul sa ii mai fac o vizita. Ca poate au inceput sa vada si dupa 2012.
Etajul 6. O garsoniera. Intru. Sinistru. O canapea. Veche si jerpelita. Un birou. Din lemn de cires. Un calculator. De ultima generatie. In rest, exact ceea ce se intelege printr-o garsoniera ceusista: mica, inghesuita, nezugravita, cu un mileu pe televizor. Se incadra perfect in zona. In garsoniera cinci pisici. Negre. Stateau imprastiate care pe unde apucasera. Fiecare avea culcusul ei. Erau cumintele. Dar negre. Pe biroul de cires doua pachete de tigari. Si o scrumiera cu vreo 20 de chistoace. E clar. Doamna Popescu fumeaza mult. Prea mult.
Incepem sa discutam. Pe un ton ridicat. Ca dumneaei e surda. Are aparat auditiv. Dar tot trebuie sa racnim ca sa ne intelegem. In fine, imi reglez volumul astfel incat ea sa ma inteleaga, iar vecinii sa nu afle toate problemele si nedumeririle mele referitoare la viata dincolo de puterea noastra de intelegere. Incep eu prin a-i explica de ce am ajuns la ea. Si cum. O perii putin, spunandu-i ca am aflat numai lucruri bune despre capacitatile ei. Imi multumeste si incepe sa mi se planga, exact ca profesionistul aflat in plin declin. Gaseste vinovati peste tot, fara insa a-si accepta propria-i vina.
Deschide nu stiu ce aplicatie. Incepe sa imi citeasca in stele. Imi spune ca se vedea cu ochiul liber ca ultima mea relatie nu ar fi mers. Ca nu ni se asezau planetele la fel. Ii zic sa lase trecutul. Sa imi zica de mine si de viitor. Imi spune ca am asa o treaba, nu prea imi mai amintesc exact, un fel de aura nu stiu de care. Ce sa mai la deal la vale, ca sunt superioara celorlalti pamanteni. Adica? Adica asa, nu ca privesc de sus, ca am nu stiu ce puteri de a intelege dincolo de obisnuit. Imi mai spune ca voi fi conducator. Lider. Chiar daca nu vreau? Chiar daca. Pentru ca e ceva dincolo de puterea ta. Bine. Fie. O sa am si doua casnicii. Ca una nu va fi de ajuns. Si gemeni sau tripleti. Desi nu am pe nimeni in familie care sa fi avut vreodata mai mult decat un copil per nastere.
Imi face nu stiu ce astrograme. Sa vada cum si in ce fel. Vede acolo ca sunt incapatanata. Si prea matura. Si prea selectiva. Adica, pe romaneste, pretentioasa. Mai vede si ca strainatatea ma cheama. Corect. Ma tot bate un gand. Nu prea ma mai retine nimic aici. Dar tocmai acum, cu criza asta financiara de a lovit intreaga lume? Sa fiu somer in strainatate? Cand pot fi somera aici? Ma tot intreaba daca am probleme de sanatate. Cred ca vede acolo in stele cum o sa mor. De tot insista. Devenind destul de scary, schimb subiectul. O plimb nitel ca sa vad ce ii poate mintea. O intreb de vise, de subconstient. Are rabdare, imi raspunde. Imi da cateva raspunsuri la care nu m-as fi gandit. Citeste femeia. Toata stima.
Din vorba-n vorba, ajungem sa discutam si despre zodiace. Si despre horoscop zilnic. Facut pentru bani. Zice ea. Ii judeca pe cei care se vand pentru bani televiziunilor. Cu trimitere directa la Urania. Hopa. Simt deja invidie. Imaginea pe care mi-o facusem o ia in jos. Imi spune ca in Romania nu mai este apreciata, asa ca lucreaza mai mult pentru francezi. Ok. Imi povesteste de vremurile cand era nelipsita de la OTV. Imaginea si mai la vale. Si era platita pentru fiecare aparitie. Si mai la vale. Acum mai lucreaza pentru Avantaje. Ca sa isi poata plati intretinerea. Si are clientele ei fidele. Si discrete. Din inalta societate. Ca si inalta societate are dubii, intrebari, framantari.
Dupa 4 ore. Cele doua pachete de tigari sunt terminate. Eu put ca un birjar. Am fumat pasiv, cat n-am fumat in toata existenta mea. Vorbim deja despre cum Papa a murit de cand haul si ca, de fapt, cel ce a murit acum recent era o copie. O clona. Ca sunt pe pamant oameni care vor sa detina adevarul absolut si nemurirea. Ma uit cas la ea. Ii spun ca nu are logica. Pentru ca oamenii pot clona trupul, insa sufletul nu. Ma contrazice. Incepe sa bata campii referitor la nu stiu ce transfer de amintiri. Prea mult pentru mine. Nu ma mai chinui sa inteleg. Imi mai vorbeste despre viata pe alte planete. Si cum extraterestrii sunt printre noi. SF. Nu am inteles niciodata filmele SF si nici nu mi-au placut. Asa ca, pas.
La sfarsitul intalnirii, am fost mai saraca cu 150 de roni. DAR: am plecat acasa linistita. Ca ma marit. Nu numai o data. De doua ori. Deja nasii ii am. Ca fac copii. O singura data. Trei. Ca voi castiga bani. Gramezi. Ca voi fi lider. Macar de opinie. Ca pisicile au stat linistite. Asa ca, nu sunt un om rau. Plin de energii negative. Care sa atraga pisicile. Sau sa le agite. Pfiu. Slava Domnului! Chiar imi faceam probleme. Ca sunt un om prea bun. Care se incarca si cu problemele celorlalti. Si n-ar trebui. Ca anul 2009 va fi unul de exceptie. De 2010 nu mi-a zis. Ca trebuie sa ma mai duc. Sa mai las 150 de roni. Ca sa plateasca si ea intretinerea. Sau sa isi ia tigari.
Aaa si, by the way, niciun astrolog, clarvazator, ghicitor sau alt din acesta paranormal, nu poate sa vada dincolo de 2012. Dupa ei, anul 2012 va fi sfarsitul. Nu neaparat al lumii. Dar sfarsitul a ceva. Problema e: daca ei nu vad dincolo de 2012, de ce mi-a zis mie dna Popescu ca ma marit dupa 30 de ani? Cum a vazut ea? Sau in 2012 mor toti. Si mai raman eu? Si eu cu cine fac tripletii? Ooofff, cate intrebari. Fara raspuns. A trecut deja jumatate de an. Poate ar fi cazul sa ii mai fac o vizita. Ca poate au inceput sa vada si dupa 2012.
2 comentarii:
Bine ai revenit! Ti-am simtit lipsa.Incepusem sa cred ca nu mai esti in Bucuresti. Deschideam usa si nu era nimeni. Cu gemenii - se poate .Doi veri ai mamei tale au gemeni. Tu de ce nu ai putea avea? Dar cu tripletii trebuie sa te mai gandesti .De unde atatea bunici sa-i plimbe prin parc?Te pup.
Eu am publicat comentariul matusii mele. Sunt cativa care ma citesc si imi lasa comentarii pe mail. Asa. Am publicat ca sa imi ridic moralul. Ca ma citeste totusi cineva :)
Trimiteți un comentariu