Imi propusesem astazi sa reiau seria povestirilor incadrate la capitolul " Nunta noastra" (!!!!!), pentru ca de-a lungul acestor luni au fost o multime de etape savuroase, de clipe in care panica a creat situatii mai mult sau mai putzin hilare, de situatzii limita rezolvate in doi timpi si trei miscari...., insa am ajuns la concluzia ca trebuie sa ma opresc pentru moment. Imi voi face mai jos mea culpa pentru ca sunt asa cum sunt. Mea culpa fata de mine. Iarta-ma eu ca sunt asa cum sunt!
In prostia mea, am crezut ca bucuria impartashita creeaza bucurii. Aiurea...!! Sufar de idealism, stiu, dar nici nu vreau sa fac nimic in aceasta directie . Imi place asa cum sunt, inca imi plac oamenii, cu toate ca mi-am luat-o peste "bot" de nenumarate ori! Imi place sa spun ca sunt fericita, la fel de usor cum am spus si atunci cand am fost nefericita, cand am suferit, cand nu m-am ferit sa plang in hohote, ca, dupa cateva minute, sa-mi sterg lacrimile si sa o iau de la capat. Dar totodata sunt constienta ca, in anumite momente ale vietzii, am nevoia de intimitate, de suflete deschise, de caldura familiei, de sprijinul prietenilor ( alta notziune relativa ...!).
Am acceptat sau nu ajutorul celor dragi mie, am recunoscut de cele mai multe ori atunci cand am "comis-o" , ca si cand as fi fost intr-o competitzie cu mine, nu m-am ascuns niciodata in spatele cuvintelor, NU, cand am simtzit ceva am spus cu voce tare !!!!!! Sa nu razi, stiu ca vei spune, " si ti-ai luat-oooooooo blondooo, cu varf si indesat, pentru toate cuvintzelele spuse si uneori .... nespuse"!!!!!!!!!!!!!!!
Ma bucur sincer pentru orice veste buna, de orice natura, imi creeaza o stare de bine, de comfort, de veselie . Cei care ma cunosc stiu insa ca particip activ si cand intervine cealata fatza a monedei ( !!!!! nota autorului :”plural recomandat, nu monezi”, asa ca genitivul va fi monedei, nu monezii !!!!!)
Si pana la urma, pe cine intereseaza ce gandesc eu???!!!! Retoric !
In ultimele zile am primit o serie de feed back-uri care de care mai contradictorii. Am trecut de la emotzie, bucurie la nedumerire, de la indoiala la bucurie, de la mahnire la..... Nu mai conteaza; pana la urma, de aceea suntem oameni !!!!! Avem o disponibilitate iesita din comun de a judeca !!!! De ce nu avem aceeashi disponibilitate si cand vine vorba de a ne bucura???????????!
Un comentariu:
Ti-ai luat-o mereu si o sa ti-o mai iei. Nu ai putea totusi reveni la chestii dragutze, gen "pierdut cardul si stat ca blondele in fata barierei, la mall"? Pentru cei care ne citesc, si sunt cativa, desi se feresc sa lase mesaje, cred ca e mai fun sa le descretim fruntile.
Trimiteți un comentariu