Biine. Am citit postarea invitatei mele. Scrie bine blonda. M-a emotionat. M-a pus pe ganduri. Este probabil cea mai buna postare de pe Blogorica. Si cea mai serioasa. Si am acceptat leapsa ei. O sa mai vedeti pe aici, atata vreme cat vom scrie impreuna, diverse lepse, date de una celeilalte cu scopul bine definit de a vedea acelasi lucru din patru papuci. Cu patru ochi diferiti. Doi cate doi.
Asadar, sa vorbim de doctori. Hai sa incepem cu gine. Ca sa fii intr-adevar constiincios fata de tine, ca sa mergi intr-adevar periodic la control, ar trebui sa ai un ginecolog bun. Dincolo de profesie, un om. Greeeu. Pentru ca oricum, noi suntem pentru ei ca varza de pe taraba pentru vanzatorii de la piata. Am avut o perioada cand, mai taras mai grapis, mai de voie mai de nevoie, mai certata si impinsa de la spate, mergeam de doua ori pe saptamana la tratament. Ma trata omu' de una si ma imbolnavea de nervi. Pe bune. Veneam acasa plangand. Ce teorii avea! Si cum uita el ca e doctor si judeca prin prisma barbatului! Cate lectii de sexualitate am primit atunci. Si ajunsesem la el prin tata. TATA. Ca poate n-ati inteles din prima. Era bun. Cred. Asa ii era renumele.
Am ramas atat de traumatizata dupa 6 luni de tratament, incat, in momentul in care m-am dus sa-mi scot o alunita de la ureche, cand mi-a zis doctora sa ma asez pe pat, m-am asezat ca la ginecolog. Adica suspendata. Nu mai trebuie sa spun cat s-au distrat toti. Ca in afara de doctora, mai erau si vreo 8 studenti in practica. O minunatie.
Ok, sunt de acord cu colega de blog. Nu trebuie sa asteptam pana in ultima clipa. Si nu trebuie sa bagam capul in nisip ca strutul. Si da, femeile puternice si educate merg periodic la tratament. Si nu ignora punctul ala de grasime de sub unul dintre sani. Dar care sunt femeile acelea puternice? Care nu tremura la gandul ca vor fi mutilate? Dragostea partenerului nu ar trebui sa aiba de a face cu ambalajul. N-are? Oare? Nu-mi povestiti mie de cum priveste un barbat o femeie, al carei ambalaj nu e ca acela al turmei. Ca aici nu aveti sanse sa ma combateti. Da, de acord, trebuie sa ajungi sa iti ingrijesti sanatatea. Si nu look-ul.
Stiti cum e in spitalul Fundeni, lucul in care de multe ori este decapitata feminitatea? Stiti cum e sa intri intr-o operatie fara sa stii cum iesi? Stiti cum e ca doctorul sa nu dea nicio explicatie? Pentru ca el este la a 100.000-a operatie de felul asta? Stiti cum e ca, dupa anestezie, primul lucru pe care il faci e sa te pipai, sa vezi care a fost diagnosticul? Stiti cum e sa nu ai pe nimeni aproape? Pentru ca esti o femeie puternica? Si sa vezi alte femei care si-au ingrijit sanatatea si care nu se mai pot privi in oglinda? Credeti ca pentru ele va fi suficient ca partenerul sa vina si sa minta frumos "draga mea, nu conteaza, nu e asa important fizicul"? Nu e. Sunt femei care nu sunt atat de puternice incat sa puna mai presus de orice ratiunea, gandul ca trebuie sa fii sanatoasa. Da, stiu, exista reconstructii. Imhm, cate si le pot permite? Cate femei isi permit sa fie sanatoase si frumoase in Romania?
Da, e mai bine sa previi. Sa spargem femeile in doua categorii. Mama Andreei, mama Adrianei, matusile noastre. Da, ele da. N-au nicio scuza. Nu merge nici treaba cu timpul, nici treaba cu banii. O bat pe mama la cap sa-si faca o mamografie de trei luni. Sunt inconstiente. Nu-si dau seama ca asta este exemplul pe care ni-l transmit noua. Generatiilor viitoare de femei si mamici. Ce facem insa cu cealalta categorie de femei? Care nu au nici timpul, nici banii, poate nici educatia de a-si controla sanatatea. Stiti cat costa un Papanicolau? 50 de Roni. Stiti cat costa papiloma? 350 de Roni. Vorbim de sanatate. Si suntem vehementi. De parca ne pasa. Face cineva in rahatul asta de tara ceva pentru a ajuta femeile care nu au cu ce? In afara de nu stiu ce organizatie din care face parte parca si Mihaela Geoana. Care mai pleaca din cand in cand prin tara. Sa faca Papanicolaul femeilor.
Ok, tot ce am spus mai sus, am spus din auzite. Sa va spun si din traite. Am fost suspecta de papiloma pozitiv. Adica da, cancer de col. Vreti sa stiti cat a durat sa fac toate analizele? 6 luni. Dupa ce, in prealabil, mi se spusese ca e o simpla rana pe col. Nu m-am simtit niciodata bolnava. Si rezultatele mi-au dat dreptate. Ce s-ar fi intamplat daca as fi fost? M-as fi supus oare tuturor incercarilor de a prelungi o viata fara copii? O viata de femeie, fara a fi femeie?
Nu judec pe nimeni. Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui. Cu sanatatea lui. Sau, cum ar zice bunica-mea "fiecare cum isi asterne, asa doarme". Nu putem sa bagam oamenii toti intr-o oala. Pentru ca fiecare are viata lui, problemele lui, taria lui de caracter, dorinta lui de viata, dreptul de a decide. Stiti cand ajungem sa ne facem probleme legate de sanatate? Cand toate celelalte probleme se rezolva. Cand parca ne-ar parea rau sa dam coltul. Si abia atunci mergem la controale. Si tremuram pe masa. In asteptarea unui diagnostic.
Gata leapsa! Atat am avut de spus. In rest, sunt de acord cu Blondutza. Mergeti la doctor! Din timp. Chiar daca sunteti puternice sau nu!
Asadar, sa vorbim de doctori. Hai sa incepem cu gine. Ca sa fii intr-adevar constiincios fata de tine, ca sa mergi intr-adevar periodic la control, ar trebui sa ai un ginecolog bun. Dincolo de profesie, un om. Greeeu. Pentru ca oricum, noi suntem pentru ei ca varza de pe taraba pentru vanzatorii de la piata. Am avut o perioada cand, mai taras mai grapis, mai de voie mai de nevoie, mai certata si impinsa de la spate, mergeam de doua ori pe saptamana la tratament. Ma trata omu' de una si ma imbolnavea de nervi. Pe bune. Veneam acasa plangand. Ce teorii avea! Si cum uita el ca e doctor si judeca prin prisma barbatului! Cate lectii de sexualitate am primit atunci. Si ajunsesem la el prin tata. TATA. Ca poate n-ati inteles din prima. Era bun. Cred. Asa ii era renumele.
Am ramas atat de traumatizata dupa 6 luni de tratament, incat, in momentul in care m-am dus sa-mi scot o alunita de la ureche, cand mi-a zis doctora sa ma asez pe pat, m-am asezat ca la ginecolog. Adica suspendata. Nu mai trebuie sa spun cat s-au distrat toti. Ca in afara de doctora, mai erau si vreo 8 studenti in practica. O minunatie.
Ok, sunt de acord cu colega de blog. Nu trebuie sa asteptam pana in ultima clipa. Si nu trebuie sa bagam capul in nisip ca strutul. Si da, femeile puternice si educate merg periodic la tratament. Si nu ignora punctul ala de grasime de sub unul dintre sani. Dar care sunt femeile acelea puternice? Care nu tremura la gandul ca vor fi mutilate? Dragostea partenerului nu ar trebui sa aiba de a face cu ambalajul. N-are? Oare? Nu-mi povestiti mie de cum priveste un barbat o femeie, al carei ambalaj nu e ca acela al turmei. Ca aici nu aveti sanse sa ma combateti. Da, de acord, trebuie sa ajungi sa iti ingrijesti sanatatea. Si nu look-ul.
Stiti cum e in spitalul Fundeni, lucul in care de multe ori este decapitata feminitatea? Stiti cum e sa intri intr-o operatie fara sa stii cum iesi? Stiti cum e ca doctorul sa nu dea nicio explicatie? Pentru ca el este la a 100.000-a operatie de felul asta? Stiti cum e ca, dupa anestezie, primul lucru pe care il faci e sa te pipai, sa vezi care a fost diagnosticul? Stiti cum e sa nu ai pe nimeni aproape? Pentru ca esti o femeie puternica? Si sa vezi alte femei care si-au ingrijit sanatatea si care nu se mai pot privi in oglinda? Credeti ca pentru ele va fi suficient ca partenerul sa vina si sa minta frumos "draga mea, nu conteaza, nu e asa important fizicul"? Nu e. Sunt femei care nu sunt atat de puternice incat sa puna mai presus de orice ratiunea, gandul ca trebuie sa fii sanatoasa. Da, stiu, exista reconstructii. Imhm, cate si le pot permite? Cate femei isi permit sa fie sanatoase si frumoase in Romania?
Da, e mai bine sa previi. Sa spargem femeile in doua categorii. Mama Andreei, mama Adrianei, matusile noastre. Da, ele da. N-au nicio scuza. Nu merge nici treaba cu timpul, nici treaba cu banii. O bat pe mama la cap sa-si faca o mamografie de trei luni. Sunt inconstiente. Nu-si dau seama ca asta este exemplul pe care ni-l transmit noua. Generatiilor viitoare de femei si mamici. Ce facem insa cu cealalta categorie de femei? Care nu au nici timpul, nici banii, poate nici educatia de a-si controla sanatatea. Stiti cat costa un Papanicolau? 50 de Roni. Stiti cat costa papiloma? 350 de Roni. Vorbim de sanatate. Si suntem vehementi. De parca ne pasa. Face cineva in rahatul asta de tara ceva pentru a ajuta femeile care nu au cu ce? In afara de nu stiu ce organizatie din care face parte parca si Mihaela Geoana. Care mai pleaca din cand in cand prin tara. Sa faca Papanicolaul femeilor.
Ok, tot ce am spus mai sus, am spus din auzite. Sa va spun si din traite. Am fost suspecta de papiloma pozitiv. Adica da, cancer de col. Vreti sa stiti cat a durat sa fac toate analizele? 6 luni. Dupa ce, in prealabil, mi se spusese ca e o simpla rana pe col. Nu m-am simtit niciodata bolnava. Si rezultatele mi-au dat dreptate. Ce s-ar fi intamplat daca as fi fost? M-as fi supus oare tuturor incercarilor de a prelungi o viata fara copii? O viata de femeie, fara a fi femeie?
Nu judec pe nimeni. Fiecare are dreptul sa faca ce vrea cu viata lui. Cu sanatatea lui. Sau, cum ar zice bunica-mea "fiecare cum isi asterne, asa doarme". Nu putem sa bagam oamenii toti intr-o oala. Pentru ca fiecare are viata lui, problemele lui, taria lui de caracter, dorinta lui de viata, dreptul de a decide. Stiti cand ajungem sa ne facem probleme legate de sanatate? Cand toate celelalte probleme se rezolva. Cand parca ne-ar parea rau sa dam coltul. Si abia atunci mergem la controale. Si tremuram pe masa. In asteptarea unui diagnostic.
Gata leapsa! Atat am avut de spus. In rest, sunt de acord cu Blondutza. Mergeti la doctor! Din timp. Chiar daca sunteti puternice sau nu!
2 comentarii:
Nu spun ca nu ai dreptate, cu toate ca mi s-au cam ranjit " coltzishorii"....!!Poate am vorbit cu patos, poate am avut tendintza sa idealizez, nu spun , nu, dar fiecare cuvintzel pe care l-am scris, l-am crezut si este mare lucru.
Ambele puncte de vedere sunt reale, recunosc, hai sa luam esentza din cele scrise si in acest fel poate reusim ceva. Poate vreo mama, sora matusha, bunica a fost convinsa sa-si faca programare la medic. Sau poate nu. Vom vedea.
Trimiteți un comentariu